CSJ. Decizia nr. 715/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.715
DOSAR NR. 3448 / 2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru Statul Român împotriva deciziei nr.212/A din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti ,Secţia a III a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, pentru Statul Român, reprezentat de consilier juridic E. B., intimatul-reclamant C.V., prin avocat M.B., care răspunde şi pentru intimaţii-intervenienţi C.Z., I.C. şi B.G., intimata-intervenientă S.E.şi intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic O.O.
Procedura completă.
Consilier juridic E.B.solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Avocat M.B., consilier juridic O.O. şi S.E.pun concluzii de respingere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public cere admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea pricinii spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.8049/1997, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor, ca reprezentant al Statului Român, Municipiul Bucureşti, prin Primarul general şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti – D.A.F.I., solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str.Şerban Vodă nr.70, fost 74 bis, sector 4, să se constate inexistenţa dreptului de proprietate al statului şi, prin consecinţă, a drepturilor celorlalţi pârâţi de la momentul naţionalizării, să se constate calitatea sa de moştenitor faţă de tatăl său C.E., decedat la 19.04.1984, să se constate calitatea de moştenitor a defunctului C.E. faţă de părinţii săi C.E.şi C.G., să se constate că imobilul face parte din masa succesorală a defuncţilor C.G. şi C. E., să se constate că pârâtele au avutcu privire la imobil doar drepturi corespunzătoare detenţiei precare, iar pârâţii să fie obligaţi la a face, în sensul restituirii imobilului în posesia şi administrarea sa.
La 7.09.1998, S.E.a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând să fie respins capătul de cerere privind restituirea celui de al doilea garaj din curtea imobilului în litigiu şi să se constate că are calitatea de constructor de bună credinţă pe terenul altei persoane.
Judecătoria Sector 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.663 din 25.01.1999, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa nr.92 din 20.05.1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V a civilă şi de contencios administrativ a respins acţiunea şi cererea de intervenţie formulată de C.Z., I.C.şi B.G., admiţând cererea de intervenţie în interes propriu formulată de S.E.şi constatând că aceasta este constructor de bună credinţă al garajului edificat pe terenul situat în Bucureşti, Calea Şerban Vodă nr.70, sector 4.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti ,Secţia a III a civilă, prin Decizia nr.26 din 19.01.2000.
Curtea Supremă de Justiţie , Secţia civilă, prin Decizia nr.1027 din 14.02.2001, a admis recursul declarat de reclamant, a casat Decizia Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa Tribunalului Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, arătând că instanţa de apel, în considerentele deciziei, s-a preocupat numai de apelul reclamantului, fără aanaliza şi motivele de apel invocate de intervenienţi, şi că nu s-a verificat nici una din cauzele de nulitate invocate de reclamant şi intervenienţi, sau dacă au fost sau nu îndeplinite condiţiile prevăzute în actul de naţionalizare.
Judecând cauza în fond după casare, Tribunalul Bucureşti – Secţia aV a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.721 din 12.10.2001,a admis acţiunea şi a obligat pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, şi Ministerul Finanţelor să lase reclamantului imobilul în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Ministerul Finanţelor Publice şi S.E..
Prin Decizia civilă nr.212/A din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă a respins apelul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală pasivă şi a admis apelul intervenientei S.E., a anulat în parte sentinţa, în sensul că a admis cererea de intervenţie în interes propriu, a constatat că aceasta este constructor de bună credinţă al garajului, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a ajuns la această soluţie, pe de o parte, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, iar pe de altă parte, a admis cererea deintervenţie în interes propriu formulată de S.E., reţinând că în anul 1975 acesteia i s-a eliberat o autorizaţie pentru edificarea garajului.
Astfel, buna credinţă a intervenientei nefiind contestată de nici una din părţi, s-a constatat că ea este constructor de bună credinţă.
Această decizie a fost atacată cu recurs de Ministerul Finanţelor Publice,care a invocat faptul că, greşit instanţa de apel aadmis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, deoarece în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi nu de autorităţile locale.
Recursul este nefondat.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice a fost invocată de reclamantul C.V. la 22.04.2002 şi a fost corect soluţionată de instanţa de apel în sensul admiterii ei.
Într-adevăr, potrivit prevederilor Legii nr.213/1998, în procesele în care se contestă calitatea de proprietar al statului, ca urmare a naţionalizării, parte este Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv Municipiul Bucureşti, prin Primarul general.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, pentru Statul Român împotriva deciziei nr.212/A din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 714/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 716/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
