CSJ. Decizia nr. 716/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.716DOSAR NR.2868/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de G.M.R.şi G.D.V.B.împotriva deciziei nr.655 din 19 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Civilă.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic O.O., pentru intimaţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul general, lipsind contestatorii G.M.R., G.D.V.B.şi intimata S.C. "T.A."S.A.
Procedura completă.
Consilier juridic O.O. solicită respingerea contestaţiei în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a contestaţiei în anulare.
CURTEA
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare introdusă la 25 iunie 2002 contestatorii reclamanţi G.M.R.şi G.D.V.B.au solicitat în contradictoriu cu Consiliul general al municipiului Bucureşti, S.C.„T.A." – S.A.Bucureşti, Municipiul Bucureşti şi Primăria municipiului Bucureşti, anularea deciziei 655/R/19.02.2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia Civilă în dosarul nr.2658/2001 invocând ca temei de drept art.318 alin.1 tezaa II-a C.proc.civ..
S-a arătat în motivare că practicaua deciziei are lipsuri în sensul că nu au fost indicaţi toţi cei patru pârâţi, chemaţi în judecată, nu s-a solicitat legitimarea consilierului juridic care i-a reprezentat pe trei dintre pârâţi, nu s-a consemnat depunerea actelor şi nici nu s-au detaliat concluziile orale;s-a mai arătat că cele şase motive de recurs au fost neanalizate chiar ignorate şi că s-a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului la acţiune fără să fie pusă în discuţia părţilor, în acest fel, a mai arătat petiţionarul, s-au încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii şi în acelaşi timp instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti deoarece după încheierea dezbaterilor a schimbat încadrarea juridică a cererii.
Contestaţia în anularea este întemeiată urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
După un prim ciclu procesual, în care acţiunea reclamanţilor G.I.D. şi G.M., de a se constata că imobilul din Intrarea Obştei nr.10, sector 3, Bucureşti, a fost demolat abuziv fără decret şi fără despăgubirea şi de a se restitui terenul în suprafaţă de 118 mp de natură sau echivalent a fost iniţial anulată ca netimbrată şi apoi ca nefondată Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia 3410/19.10.1999, a casat Decizia 52/1999 a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa civilă622/1998 a Tribunalului Bucureşti şi a trimis cauza spre rejudecare pentru că instanţele nu s-au pronunţat asupra capătului de cerere privind echivalentul bănesc al terenului.
Tribunalul Bucureşti rejudecând cauza, a respins acţiunea ca nefondată sentinţa civilă 1376/20.12.2000 pronunţată în acest sens a reţinut că prin Decretul nr.218/1989 imobilul situat în Intrarea Obştei nr.10 a fost expropriat şi ulterior demolat şi că în prezent terenul este afectat construcţiilor şi detalii de sistematizare.
S-a respins şi capătul de cerere privind plata contravalorii terenului expropriat, nici unul din pârâţii chemaţi în judecată – deşi deţin terenul în discuţie,- nu pot fi obligaţi în locul statului care a devenit proprietar.
Soluţia a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de apel Bucureşti prin Decizia 198 din 09.04.2001.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat cerere invocând motivele prevăzute de art.304, pct.10, 9, 6 şi 5 C.proc.civ..
S-a arătat că: - instanţele au ignorat recomandările Curţii Supreme de Justiţie care a casat pentru ca instanţele să se pronunţe pe un capăt de cerere – restituirea în natură sau echivalent a terenului expropriat. În mod nejustificat s-a considerat că Consiliul general al municipiului Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă;
- nu au fost citate toate părţile din cauză, greşit fiind respinsă cererea de chemare în judecată a Primarului general ca reprezentant al Municipiului Bucureşti;
- greşit s-a reţinut o stare de fapt care nu corespunde realităţii, imobilul fiind preluat şi demolat în 1987 iar Decretul de expropriere fiind emis ulterior, în 1989.
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia 655/19.02.2002 a respins ca nefondat recursul.
Instanţa a reţinut că instanţele s-au conformat indicaţiilor de casare şi s-au pronunţat asupra capătului de cerere subsidiar din acţiune.
S-a considerat în principal că plata de despăgubiri are caracterul unei acţiuni personale, patrimoniale, prescriptibilă în termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958 şi ca urmare în raport de data de 01.01.1990, acest capăt de cerere este prescris.
S-a mai arătat că cererea a fost legal respinsă ca fiind formulată cu nerespectarea art.132 alin.1 C.proc.civ., la prima zi de înfăţişare.
Se constată din cuprinsul practicalei deciziei 655/19.02.2002 că s-a dat cuvântul în fond fără să se pună în discuţie excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune în temeiul căreia s-a solicitat – între altele – respingerea recursului.
Potrivit art.306 alin.2 C.proc.civ., motivele de ordine publică pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
Procedând în acest mod s-a încălcat dreptul la apărare al părţii împotriva căreia s-a invocat excepţia. Procedura este orală şi contradictorie conform art.127 şi 129 C.proc.civ., aceasta presupunând exprimarea de către părţi a poziţiei lor cu privire la toate problemele ridicate.
Pe cale de consecinţă urmează a se admite contestaţia, a se anula Decizia 655/19.02.2002 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Civilă şi în consecinţă a fixa termen pentru rejudecare recursului la data de14 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestaţia formulată de G.M.R.şi G.D.V. împotriva deciziei nr.655 din 19 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Civilă.
Anulează această decizie.
Fixează termen pentru judecata recursului la 14 octombrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 715/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 709/2002. Civil → |
|---|
