CSJ. Decizia nr. 714/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.714DOSAR NR.3136/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. "T.R." SA împotriva deciziei nr.53 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimaţii-reclamanţi I.M.şi I.P., lipsind recurenta-pârâtă S.C. "T.R."SA şi intimata-reclamantă I.E..
Procedura completă.
Intimaţii-reclamanţi I.M.şi P. depun concluzii scrise şi solicită respingerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2001 sub nr.6925 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia civilă – reclamanţii I.E., I.M.şi I.P., în contradictoriu cuS.C. " R." SA Fieni, au contestat adresa nr.4683 din 3 septembrie 2001 aS.C. " R." SA prin care li s-a refuzat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeţei de 9.400 m.p. situat pe raza oraş Fieni punctul Ialomiţa-CFR. Solicită instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în temeiul prevederilor Legii 10/2001, să dispunărestituirea terenului solicitat în natură sau prin echivalent în bani – 400.000.000 lei-.
Tribunalul Dâmboviţa – secţia civilă, prin sentinţa nr.220 din 6 martie 2002, a admis acţiunea reclamanţilor şi a constatat că aceştia sunt îndreptăţiţi să primeascădespăgubiri pentrusuprafaţa de 8.225 m.p. deţinută de către pârâtă şi a cărui cuantum va fi stabilit de către Comisia constituită în acest scop la nivelul Prefecturii Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut (având în vedere probele administrate în cauză cu acte, expertiză şi martori), că reclamanţii au făcut dovada pretenţiilor, respectiv că autorul lor a fost proprietarul terenului pretins, a cărui suprafaţă a fost identificată prin expertiză ca fiind de 8.225 m.p. şi nu de 9.400 m.p.
S-a reţinut deasemenea că terenul este ocupat în prezent de către pârâtă, care nu a făcut nici o dovadă în legătură cu modul în care terenul a intrat în patrimoniul ei.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.16 şi următoarele din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr.53 din 30 mai 2002, a admis apelul declarat de către pârâta S.C. "T.R."SA Fieni împotriva acestei sentinţe pe care a schimbat-o în parte, în sensul că suprafaţa de teren pentru care reclamanţilor li se cuvin despăgubiri este de 6.272 m.p.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Motivându-şi hotărârea, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii au făcut dovada că au moştenit de la autorul lor, care era proprietarul terenului, osuprafaţă de teren de 8.225 m.p. astfel cum a fost identificată în expertiză, care este ocupată de către pârâtă, existând construcţii care aparţin acesteia şi că instanţa de fond a apreciat legal şi temeinic că în această situaţie reclamanţii au dreptul la despăgubiri pentru că nu se poate restituiîn natură terenul.
Faţă de actele noi depuse în apel, instanţa a constatat că din suprafaţa de 8.225 m.p. identificată de expert, trebuie să se deducă suprafaţa de 1950 m.p. care este proprietatea pârâtei,ea făcând parte din suprafaţa de 6.500 m.p. teren dobândită de pârâtă prin cumpărare de la S.O.conform contractului de vânzare 432 din 20 martie 1998 (autentificat). Ca atare, a constatat că tribunalul a stabilit greşit că suprafaţa pentru care reclamanţii au dreptul la despăgubiri este 8.225 m.p. când în realitate este de 6.275 m.p. (8.225 m.p. – 1.950 m.p.) şi a admis apelul schimbând sentinţa în acest sens. Celelalte susţineri, în legătură cu modul de efectuare a expertizei, au fost considerate ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs care nu este structurat, însă, conform art.303 alin.3 C.proc.civ., respectiv nu se "arată motivele de casare şi dezvoltarea lor.
Recurenta invocă motivele de casare prevăzute de art.304 punctele 7 şi 10 C.proc.civ., iar "dezvoltarea lor" se rezumă la a arăta că motivul esenţial este că nu s-a avut în vedere faptul că prin actele depuse în apel a făcut dovada că este proprietara terenului; (deci ar fi motivul prevăzut de art.304 pct.10 C.proc.civ.), recurenta omite însă să dezvolte celălalt motiv probabil considerându-l neesenţial dacă primul era esenţial.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut, în legătură cu motivul întemeiat pe dispoziţiile punctului 10 al art.304 C.proc.civ., că instanţa de apel a avut în vedere în parte actele depuse şi coroborându-le cu celelalte probe cu acte şi expertiză, a reţinut c ă pârâta a făcut dovada că a cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare autentic suprafaţa de 6.500 m.p., din care 1950 m.p. a fost inclusă în suprafaţa de 8.225 m.p. înlegătură cu care se apreciase că aparţine reclamanţilor.
Din această suprafaţă de 8.225 m.p. a fost dedusă suprafaţa de 1.950 m.p. şi au rămas 6.275 m.p., schimbându-se sentinţa în acest sens.
Celălalt act invocat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nu a fost avut în vedere de către instanţa de apel pentru că el a fost emis la data de 4 martie 1994 în temeiul HGnr.834/1991.
Prin acest act normativ s-a creat posibilitatea agenţilor economici să-şi certifice dreptul asupra unor terenuri pe care le primiseră în administrare; pârâtanefăcând însă nici o dovadă cum a intrat în posesia terenului în litigiu, de care a fost deposedat abuziv autorul reclamanţilor.
În consecinţă, această critică nu este fondată.
În legătură cu celălaltmotiv de recurs bazat pe dispoziţiile punctului 7 al art.304 C.proc.civ., care nu a fost dezvoltat, el fiind doar enunţat, urmează a constata că este nefondat pentru că hotărârea criticată cuprinde motivele pe care se sprijină şi care sunt legale şi temeinice.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. "T.R."SA împotriva deciziei nr.53 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 713/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 715/2002. Civil → |
|---|
