CSJ. Decizia nr. 792/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.792DOSAR NR.741/2002
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj în numele Ministerului Finanţelor Publice, Consiliul Judeţean Sălaj şi Primăria Municipiului Zalău împotriva deciziei nr.210 din 30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj în numele Ministerului Finanţelor Publice prin consilier juridic E.B., recurentul-pârât Consiliul Judeţean Sălaj prin consilier juridic G.V., intimaţii-reclamanţi T.V.F.A., T.M.T., ambii reprezentaţi de avocat D.C. S., lipsind recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Zalău.
Procedura completă.
Consilier juridic E.B. a susţinut recursul declarat de D.G.F.P. Sălaj în numele Ministerului Finanţelor Publice şi a solicitat admiterea recursului casarea deciziei 210/30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj în temeiul art.313 din C.proc.civ.
Consilier juridic G.V. la rându-i a susţinut recursul Consiliului Judeţean Sălaj şi a solicitat casarea deciziei pronunţate în apel şi a sentinţei civile 349/22 iunie 2001 a Tribunalului Sălaj ca nelegale şi netemeinice.
Cu privire la celelalte recursuri a solicitat admiterea acestora în temeiul art.312 alin.1 teza I din C.proc.civ..
Avocat D.C.S.a solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate. A arătat că există autoritate de lucru judecat, faţă de Decizia 442/19 septembrie 2002, conform art.1201 din C.civ.şi a pus concluzii de menţinere ca legală şi temeinică a deciziei pronunţate în apel.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat Curtea a învederat părţilor să pună concluzii şi cu privire la această excepţie.
Consilier juridic E.B. a solicitat admiterea recursurilor declarate de pârâţii Consiliul Judeţean Sălaj şi Primăria Municipiului Zalău şi a arătat că nu sunt întrunite condiţiile art.1201 din C.civ.pe excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la care a solicitat respingerea.
Consilier juridic G.V. a solicitat admiterea recursurilor declarate în cauză şi respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate în temeiul art.312 (1) teza a II-a din C.proc.civ. şi de admitere a excepţiei de lucru judecat.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 septembrie 1999, T.M.T.şi T.V.F.A., prin acţiune modificată ulterior, au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a Judeţului Sălaj, Consiliul Judeţean Sălaj şi Consiliul Local Zalău, cerând să se constate că sunt proprietarii imobilului din municipiul Zalău, str.Republicii nr.27, identic cu p.t. nr.420/a (casă, curte şi 297 st.p. grădină) şi p.t. 420/b/3 (852 st.p. grădină), ambele din CF 465 Zalău. Totodată, au solicitat anularea actului administrativ de preluare a bunului în patrimoniul statului, (Decizia nr.32/1957 a Sfatului popular oraş Zalău), restabilirea situaţiei juridice anterioare a imobilului, plata unor despăgubiri pentru construcţiile şi terenul care nu pot fi restituite în natură şi intabularea dreptului lor de proprietate asupra componentelor imobilului (construcţii şi teren) restituibile în natură. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.480 şi următoarele C.civ..
Tribunalul Sălaj, prin sentinţa civilă nr.349 din 22 iunie 2001, a admis în parte acţiunea şi a constatat, în baza art.II din Decretul nr.92/1950, nevalabilitatea titlului de preluare a bunului în patrimoniul statului, a anulat actul administrativ de preluare nr.32/1957, a dispus restabilirea situaţiei tabulare a imobilului şi înscrierea, în regim de publicitate reală, a dreptului de proprietate asupra p.t. nr.: 420/b/3/1/1, 420/b/3/2/2 şi 420/b/3/2/5 din CF actual 1 Zalău. Totodată, a obligat pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Zalău să le plătească reclamanţilor suma de 2.274.064.534 lei despăgubiri reprezentând echivalentul valoric a 4133 mp teren şi construcţii, bunuri imobiliare identice cu p.t. nr.420/a şi 420/b/3 din CF 465 Zalău, nerestituibile în natură.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr.210 din 30 noiembrie 2001, a admis apelul pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.C.F.S. Zalău şi Consiliul Judeţean Sălaj şi, modificând sentinţa, a respins capătul de cerere referitor la preluarea imobilului, în patrimoniul statului (dec.nr.32/1957) şi a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 1.910.588.194 lei. Totodată, a dispus restituirea în natură a p.t. nr.420/b/3/2/1 (de 440 mp teren), 420/b/3/2/2 (de 574 mp teren) şi 420/b/3/2/5 (de 466 mp teren) din CF 1 Zalău şi intabularea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri în favoarea reclamanţilor.
Soluţia din apel a fost întemeiată pe dispoziţiile art.10 alin.2, art.16 alin.1, art.7, 4 alin.2 din Legea nr.10/2001 şi art.6 din Legea nr.213/1999, aplicabile deoarece litigiul nu reprezintă o revendicare de drept comun.
Împotriva acestei decizii pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Consiliul Judeţean Sălaj şi Consiliul Local Zalău prin primar au declarat recurs, bazat pe motive de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia au arătat, în esenţă şi în principal, că soluţia din apel a fost dată cu violarea dispoziţiilor Legii nr.10/2001 care nu erau aplicabile în cauză.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit art.15 alin.2 din Constituţie, legea civilă dispune numai pentru viitor. Complinitor, art.1 C.civ. prevede că legea civilă nu are putere retroactivă.
Rezultă că legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, motiv pentru care a fost acceptat, unanim, principiul aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia acţiunea noii legi civile se întinde, exclusiv, asupra situaţiilor juridice pendinte (facta pendentia) şi efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute (facta futura).
Nu mai puţin, scopul dar şi obiectul legii noi ori anumite interese sau nevoi practice invederate, ocrotite prin normele legale civile aflate în conflict, pot determina, prin voinţa legiuitorului, supraveţuirea legii vechi, adică limitarea vremelnică a abrogării ei. În acest caz legea veche rămâne în vigoare, cu titlu tranzitoriu, privitor la situaţiile juridice pendinte la data când legea nouă a intrat în vigoare şi, mai ales, asupra efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute. Excepţia de ultractivitate (supraveţuire) a legii vechi trebuie stipulată expres în legea nouă, dar poate fi dedusă şi prin interpretare, chiar fără text expres în legea nouă, afară de cazul când aceasta din urmă ar dispune altfel.
În contextul arătat, art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, prevede că persoana îndreptăţită se poate prevala de acţiunea legii vechi (a dreptului comun civil), dar numai în ipoteza acţiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acestei legi (14 februarie 2001). Dacă continuarea judecării acestor acţiuni este cerută, judecătorii, respectând voinţa legiuitorului şi principiul disponibilităţi, sunt obligaţi să aplice excepţia, vădit tranzitorie pentru situaţii juridice pendinte şi efectele viitoare ale unor situaţii juridice trecute. Adică, ei vor judeca litigiul prin aplicarea dreptului comun al revendicării, fondat pe dispoziţiile art.480 şi urm. C. civ. Contrar, dacă judecătorii ar aplica Legea nr.10/2001, ar face loc retroactivităţii, prin eliminarea, nelegală, a excepţiei supraveţuirii (ultractivităţii) legii vechi, voită de legiuitor.
Cum, în speţă, acţiunea introductivă de instanţă a fost înregistrată la data de 23 septembrie 1999, rezultă că în momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 (14 februarie 2001) pricina era în curs de judecată în sensul art.47 alin.1 (citat supra). Întrucât reclamanţii, ca persoane îndreptăţite, n-au uzat de dispoziţiile acestui text de lege, prin a renunţa la judecarea pricinii în regim de drept comun, instanţa de apel era datoare să respecte principiul disponibilităţii şi să continue judecata în baza temeiurilor de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, adică în regimul dreptului comun (prevăzut de legea veche).
Or, contrar acestor obligaţii, instanţa de apel a continuat judecata pricinii în baza legii noi (Legea nr.10/2001) care, procedural diferă structural de regimul legii vechi. Drept urmare, ea a conferit putere retroactivă legii noi, violând astfel, flagrant, principiul aplicării imediate a legii noi şi excepţia de ultractivitate a legii vechi (voită expres de legiuitor).
Aşa fiind, se impune admiterea recursurilor şi casarea, în baza art.314 C.proc.civ., a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei la instanţa de apel, spre o nouă judecată, cu respectarea principiilor care guvernează aplicarea legii civile în timp, precum şi a dispoziţiilor art.315 C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, Consiliul Judeţean Sălaj şi Primăria Municipiului Zalău împotriva deciziei 210 din 30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza Curţii de Apel Cluj, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 793/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 789/2002. Civil → |
|---|
