CSJ. Decizia nr. 793/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.793
Dosar nr.2674/2002
Şedinţa publică din 28 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de I.A.împotriva deciziei nr.41din23 aprilie 2002a Curţii de ApelPloieşti, Secţia Civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurenta-contestatoare I.A., reprezentată de avocat T.A.şi intimata-pârâtă Primăria Municipiului Ploieşti, prin consilier juridic D.A..
Procedura completă.
Nefiind chestiuni prealabile Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursulu cu care a fost investită.
Avocat T.A.solicită admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel, schimbarea sentinţei 41 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Prahova, admiterea plângerii şi restituirea în natură a imobilului situat în Ploieşti, în temeiul art. 314 din C.proc.civ..
Consilier juridic D.A. solicită respingerea recursului canefondat,conform art. 312alin.(1) teza a II – a din C.proc.civ..
Reprezentantul Ministerului Public pune aceleaşi concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, Secţia Civilă, la 7 noiembrie 2001 contestatoarea Ionescu Alexandrina a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploieşti anularea dispoziţiei 2369/11 octombrie 2001 emisă de aceasta şi restituirea în natură a părţii din imobilul situat în Ploieşti, str. Mihai Bravu nr. 62, trecută abuziv în proprietatea statului.
În motivarea plângerii, contestatoarea arată că imobilul mai sus individualizat a fost în totalitate proprietatea sa, conform actului dotal nr. 1787/25 aprilie 1941 al Tribunalului Ploieşti şi că acesta, cu excepţia a două încăperi, a fost preluat în proprietatea statului, ca efect al Decretului 224/1951 în urma unei proceduri judiciare de executare silită pentru neplata impozitelor, conform sentinţei civile nr. 107 din 10 ianuarie 1956 a Tribunalului oraşului Ploieşti, fără a se face dovada că motivul neachitării debitului a fost independent de voinţa proprietarului.
În drept au fost invocate prevederile art. 23 şi urm. din Legea 10/2001.
Prin sentinţa nr. 41 din 23 ianuarie 2002 Tribunalul Prahova, Secţia Civilă a respins ca neîntemeiată plângerea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada de către contestatoare că neachitarea impozitelor s-a datorat unor motive independente de voinţa sa, în sensul stipulat de prevederile art. 2 lit. "d" din Legea 10/2001 şi că prin înscrisurile depuse nu s-a dovedit nici situaţia de fapt indicată în plângere în sensul că suma datorată cu titlul de impozit a fost achitată prin poprire şi că, în aceste condiţii dispoziţia de trecere în proprietatea statului a imobilului (parte din acesta) este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea I.A. criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că prin înscrisurile depuse aceasta a dovedit că impozitele datorate au fost integral achitate, măsura de trecere a imobilului în proprietatea statului fiind abuzivă şi nelegală.
În acest sens contestatoarea a arătat că a avut o situaţie materială grea, determinată şi de împrejurarea că soţuluisău, T.N., i-au fost operate prin poprire, suma datorată cu titlul de impozit, aşa cum rezultă din conţinutul adresei 365/10 ianuarie 1956 emisă de Trustul Alimentaţiei Publice Locale Ploieşti, de 30.761 lei.
Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, prin Primar a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat de contestatoare, întrucât aceasta nu şi-a plătit impozitul datorat legal statului.
Prin Decizia 41 pronunţată la 23 aprilie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Civilă, a respins apelul reţinând în considerentele hotărârii că ultima plată a fost remisă la 12 mai 1955 iar executarea s-a realizat ulterior, conform sentinţei civile 107/10 ianuarie 1956, fiind vorba de alte sume, datorate cu acelaşi titlu.
Aceeaşi instanţă apreciază că pentru a beneficia de măsura restituirii imobilului, în temeiul Legii 10/2001 în considerarea dispoziţiilor art. 2 lit. "d" din acest act normativ, contestatoarea nu a dovedit că neplata impozitelor se datorează unor motive independente de voinţa sa.
Şi împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului aceeaşi contestatoare criticând soluţia de respingere a apelului în sensul că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii, că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii, motive încadrate în art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din C.proc.civ..
Examinând recursul prin prisma motivelor mai sus invocate, Curtea le apreciază ca temeinice pentru următoarele considerente:
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi păstrată în parte în apel este greşită sub aspectul neplăţii impozitului sau recunoaşterii achitării acesteia, sub alte sume decât cele datorate.
Astfel, în mod greşit a reţinut instanţa de fond – Tribunalul Prahova -, că nu s-a dovedit de către contestatoare situaţia neplăţii impozitelor din motive independente de voinţa proprietarului (art. 2 lit. "d" din Legea 10/2001) – câtă vreme există înscrisuri care probează indubitabil aspectul legat de plata impozitelor (a se vedea adresa nr. 365/10 iunie 1956 emisă de Trustul Alimentaţiei Publice Locale Ploieşti) astfel că măsura preluării abuzive a imobilului este evidentă în înţelesul edictat de prevederile art. 2 lit. "d" din actul normativ mai sus invocat.
Împrejurarea că prin adresa mai sus menţionată s-a plătit de către soţul contestatoarei, suma de 30.761 lei către organele fiscale, infirmă raţionamentul eronat reţinut de instanţa de apel în sensul că este greşit calculat impozitul, de vreme ce a fost dovedită situaţia de fapt, că soţul contestatoarei, T.N., fusese ofiţer superior în Garda Regală şi ca urmare a regimului totalitar acesta a fost demis din funcţie fiind nevoit să desfăşoare activităţi de cărăuşie care, evident, au generat venituri mai mici.
Pentru argumentul mai sus arătat, susţinut de probatoriul administrat, prin înscrisul respectiv adresa 365/10 ianuarie 1956 a Trustului Alimentaţiei Publice Locale Ploieşti (fila 9 dosar fond)şi depoziţia T.T.(fila 21 dosar fond), situaţia de fapt a existenţei unor motive mai presus de voinţa proprietarului, în sensul edictat de prevederile art. 2 lit. "d" din Legea 10/2001 îşi găseşte raţiunea în interpretarea pe care o realizează Curtea, în sensul admiterii recursului, modificării deciziei din apel în sensul admiterii apelului declarat de I.A. şi schimbării în tot a sentinţei.
Astfel, apreciind că urmare a acestei schimbări de condiţie socială, s-a creat premisa unei imposibilităţi de achitare a impozitelor, şi cum, în speţă, impozitele au fost achitate în mod legal (a se vedea adresa 365/10 ianuarie 1956) este evidentă greşeala instanţelor de fond şi apel în interpretarea dată în prezenta cauză în raport de prevederile art. 2 lit. "d" din Legea 10/2001.
Ca atare, în lumina considerentelor mai sus expuse, recursul este privit ca fondat şi pe cale de consecinţă se va dispune anularea dispoziţiei 2369/11 octombrie 2001 emisă de Primăria Municipiului Ploieşti şi restituirea în natură a imobilului situat în Ploieşti, Str. Mihai Bravu nr. 62, Judeţul Prahova – cu excepţia a două camere situate la aceeaşi adresă, rămase în proprietatea contestatoarei făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi art. 314 din C.proc.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I.A. împotriva deciziei 41 din 23 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Civilă.
Modifică această decizie în sensul că admite apelul declarat de I. A. împotriva sentinţei civile nr. 41 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Prahova.
Schimbă în tot sentinţa şi admite plângerea împotriva dispoziţiei 2369 din 11 octombrie 2001 a Primăriei Municipiului Ploieşti.
Anulează dispoziţia menţionată şi dispune restituirea în natură a imobilului situat în Ploieşti, str. Mihai Bravu nr. 62, Judeţul Prahova, cu excepţia a două camere situate la aceeaşi adresă, rămase în proprietatea petentei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi28 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 816/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 792/2002. Civil → |
|---|
