CSJ. Decizia nr. 80/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEASUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.80
Dosar nr.1535 / 2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.2350 din 29 martie 2001 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, deciziei civile nr.1033 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul contestator T.F.reprezentat de avocat S.G.I.şi intimata Administraţia Prezidenţială reprezentată de consilier juridic C.B.
Procedura completă.
Reprezentanta MinisteruluiPublic solicită admiterea recursului în anulare aşa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri şi pe fond respingerea contestaţiei.
Avocat S.G.I. solicită respingerea recursului în anulare.
Consilier juridic C.B. solicită admiterea recursului în anulare, casarea ambelor hotărâri şi pe fond respingerea contestaţiei.
CURTEA ,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată la data de 21.02.2001, T.F. a chemat în judecată Administraţia Prezidenţială, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, reîncadrarea în funcţia deţinută anteriorsau în funcţie compatibilă ca pregătire şi atribuţii prevăzută de noul stat de funcţii, plata drepturilor băneşti de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă în funcţie, inclusiv compensaţia de 50% din salariul lunar, prevăzute de art.76 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anul 2000-2001.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.2350 din 29.03.2001, a admis contestaţia, a anulat Decizia nr.22/2001, ca netemeinică şi nelegală, a obligat intimata să încadreze pe contestator în funcţia avută anterior, a obligatintimatala plata drepturilor băneşti calculate de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă şi compensaţia de 50% din salarii; a mai obligat intimata la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr.1033 din 28 iunie 2001, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a respins ca tardiv recursul formulat de Administraţia Prezidenţială împotriva sentinţei civile nr.2008/2001 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, reţinând că sentinţa a fost comunicată la data de 4.04.2001, în timp ce recursul a fost înregistrat la data de 3.05.2001, deci peste termenul legal de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Împotriva acestor hotărâri şi în temeiul art.330 pct.2 din C.proc.civ.. Pocurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, totodată fiind şi vădit netemeinice.
În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea cepriveşte fondul cauzei, în esenţă, sesusţine că, în raport de prevederile OUG 1/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1994 privind organizarea şi funcţionarea Preşedinţiei României, cum contestatorul nu a fost atestat pe post şi nu a obţinut încrederea Preşedintelui României, corect s-a procedat la desfacerea contractului de muncă în baza prevederilor art.130 lit.e din C. muncii, Decizia respectivă întrunind şi condiţiile de formă prevăzute de lege.
Sub un alt aspect, se susţine, că deşi sentinţa de fond a fost atacată cu recurs în termen legal, tribunalul a admis – totuşi – excepţia tardivităţii acestuia făcând o analiză superficială a probelor administrate - şi aceasta întrucât, predarea efectivă, la Registratura Generală şi la Cancelaria Administraţiei Prezidenţiale, s-a făcut la 24.04.2001.
Recursul în anulare este fondat potrivit celor ce urmează.
Este adevărat că, în dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii primei instanţe, este menţionată ca dată în acest sens, ziua de 20.04.2001, faţă de care recursul, declarat la 3.05.2001, apare ca tardiv formulat.
Pentru a vedea însă dacă recursul este introdus în termen, instanţa trebuia să verifice regularitatea actului de comunicare.
Or, sub acest aspect, este de observat că, din actul procedural menţionat, lipseşte numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, situaţieîn care, în conformitate cu prevederile art.100 pct.7 coroborat cu cele din alin.3 acelaşi text, C.proc.civ., actul este lovit de nulitate.
Tocmai de aceea, referirea instanţeiprivind puterea doveditoare a procesului-verbal până laînscrierea în fals nu poate fi primită, o asemenea chestiune prezentând importanţă numai pentru cele constatate personal de agentul instrumentator, ceea ce în speţă nu este cazul.
Aşadar, trebuie reţinut că actul procedural al comunicării hotărârii fiind viciat, termenul de exercitare a recursului nu a început să curgă, situaţie în care, ca dată în acest sens, nu putea fi avută în vedere decât menţiunea intrării actului la registratura generală – 24.04.2001 invocată de recurentă – faţă de care recursul apare ca formulat în termen.
Faţă de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1033 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea pe fond a recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 818/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 816/2002. Civil → |
|---|
