CSJ. Decizia nr. 857/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.857Dosar nr.2755/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B.Ş.împotriva deciziei civile nr.57 din 17.04.2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Civilă.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic A.L., care a reprezentat intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad. Recurentul-reclamant B.Ş.a lipsit.
Procedura completă.
Se comunică reprezentantei intimaţilor o copie a răspunsului la întâmpinare depus de către recurent.
Curtea, luând act că nu mai sunt chestiuni prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic A.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
B.Ş.a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, solicitând a fi obligat la plata sumei de 1 miliard lei cu titludedespăgubiri,pentrufaptulcăafosttrimisînjudecatăpentru infracţiunea de furt şi condamnat în primă instanţă, după care a fost achitat în urma exercitării căilor legale de atac.
Într-un prim ciclu procesual acţiunea introdusă de reclamant a fost admisă pentru suma de 250.000.000 lei reprezentând daune morale, prin sentinţa civilă nr.118 din 10 aprilie 2000a Tribunalului Arad, menţinută de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr.132 din 14 noiembrie 2000.
Investită cu judecarea recursurilor declarate de Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, le-a admis, prin Decizia nr.3639 din 11 septembrie 2001, a casat hotărârile pronunţate şi a trimis cauza la instanţa de fond spre rejudecare, pentru ca reclamantul să precizeze temeiul de drept al acţiunii sale.
În rejudecare, dupăce reclamantul a invocat ca temei de drept al acţiunii prevederile art.48 alin.3 din Constituţie şi şi-a majorat cuantumul pretenţiilor, Tribunalul Arad, secţia civilă, prin Decizia nr.26 din 21 ianuarie 2002, a respins acţiunea.
Apelul declarat de reclamant, motivat în drept prin invocarea aceleiaşi prevederi constituţionale, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr.57 din 17 aprilie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că prevederea constituţională invocată de reclamant privind răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, poate fi stabilită în conformitate cu dispoziţiile speciale, respectiv, art.504 şi următoarele din C.proc.pen., care însă nu suntincidente în cauză întrucât, reclamantul nu a fost „condamnat definitiv", condiţie care se regăseşte şi în art.3 din Protocolul nr.7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul a declarat recurs invocând dispoziţiile art.998-999 C.civ.., în baza cărora solicită casarea ambelor hotărâri şi admiterea acţiunii.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu art.294 (1) C.proc. civ.– aplicabile, potrivit art.316, şi în instanţa de recurs – în apel nu se poate schimba calitatea părţilor,cauzasau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
În cauză, după cum s-a arătat în expunerea rezumată a actelor şi lucrărilor dosarului, în al doilea ciclu procesual,atât în faţa primei instanţe cât şi în apelul declaratîmpotriva sentinţei civile nr.26 din 21 ianuarie 2002, reclamantul a invocat ca temei de drept al cererii sale prevederile art.48 alin.3 din Constituţie, în conformitate cu care Statul răspundepatrimonial,potrivit legii,pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşiteîn procesele penale.
Aşadar, însuşi textul constituţional face trimitere la legea specială care reglementează condiţiile în care se poate cere repararea unor astfel de prejudicii.
Potrivit art.504 alineatul 1 din C.proc.pen., orice persoană care a fost condamnată definitivare dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacăîn urma rejudecării cauzei a fost achitată prin hotărâre definitivă.
Conform alineatului 2 al textului citat,are dreptul la repararea pagubei şi persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate în alineatul precedent, a fost scoasă de sub urmărire penală sau a fost achitată.
Or, în cauză, reclamantul nu a fost reţinut preventiv şi nici nu a fost condamnat definitiv, fiind condamnat doar în primă instanţă la 4 luni închisoare corecţională, constatându-se graţiată pedeapsa aplicată, după care a fost achitat în urma exercitării căilor legale de atac.
Instanţele, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale citate, şi cum, aşa cum s-a mai arătat, în apel şi în recurs nu poate fi schimbată „cauza" cererii de chemare în judecată, legalitatea hotărârilor pronunţate nu poate fi examinată în raport de dispoziţiile art.998-999 C.civ.. invocate pentru prima dată în recursul declarat în cel de al doilea ciclu procesual.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.Ş.împotriva deciziei nr.57 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 855/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 858/2002. Civil → |
|---|
