CSJ. Decizia nr. 862/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.862Dosar nr.3542/2002
Şedinţa publică din 5 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Ţ.I.împotriva deciziei civile nr.83 din 5.06.2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
La apelul nominal au lipsit părţile: recurentul-reclamant, intimaţii-pârâţi P.G.şi Primăria Comunei Săliştea de Sus.
Procedura completă.
Se referă că recurentul a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din studierea actelor şi lucrărilror dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.208 din 93.01.2002 la Tribunalul Maramureş – secţia civilă reclamantul Ţ.I.a chemat în judecată pe pârâtul P.G.şi Primăria Comunei Săliştea de Sus şi a solicitat instanţeica pe baza probelor ce se vor administra să pronunţe o sentinţă prin care să oblige pe pârât să-i restituie în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 3442 mp., situat în hotarul Comunei Săliştea de Sus, judeţul Maramureş, lapunctul „Gruiul Luncii" având vecinătăţile menţionate în petitul cererii.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că autorul său Ţ.V.a L. fost condamnat la închisoare prin sentinţa penală nr.141/1950 precum şi la pedeapsa complementară privind confiscarea averii.
Că, urmare a aplicării măsurii confiscării averii, i s-a confiscat şi terenul din litigiu, fiind îndreptăţit în calitate de moştenitor, ca în baza art.2, pct.b, art.4 pct.2 din Legea nr.10/2001 să solicite restituirea imobilului preluat abuziv.
Mai arată reclamantul să în conformitate cu art.20 şi art.23 din Legea nr.10/2001 s-a adresat cu notificare Primăriei Săliştea de Sus, solicitând retrocedarea terenului dar că cererea sa nu a fost soluţionată, fiind îndrumat să se adreseze Primăriei Dragomireşti, care ar deţine imobilul.
Că anterior prezentei acţiuni a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în baza Legii nr.18/1991, obţinând în temeiul acestei legi, titlu de proprietate care ulterior i-a fost anulat prin hotărâre judecătorească, la cererea pârâtului P.G..
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2002 la instanţa de fond, Tribunalul Maramureş, s-a dispus ataşarea la dosarul cauzei şi a decizieiemise de Primarul Comunei Săliştea de Sus în urma notificării formulate de Ţ.I.cu privire la retrocedarea terenului în suprafaţă de 3442 mp. situat în hotarul comunei Săliştea de Sua la punctul „Gruiul Luncii".
Prin sentinţa civilă nr.240 din 21 februarie 2000 pronunţată de Tribunalul Maramureş – secţia civilă cererea petentului Ţ.I., formulată împotriva dispoziţiei nr.39 din 18 februarie 2002 emisă de Primarul Comunei Săliştea de Sus este respinsă cu motivarea că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu a format obiectul altui litigiu soluţionat în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991.
Apelul declarat de apelantul Ţ.I.împotriva sentinţei civile nr.240/21 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.83/05.06.2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia civilă care a decis că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă, conform art.8 din Legea nr.10/2001 prevederile acestui act normativ nu sunt aplicabile, imobilul intrând sub incidenţa reglementărilor din Legea nr.18/1991.
Împotriva deciziei civile nr.83 din 05.06.2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul Ţ.I., care critică hotărârea recurată pentru motivele de nelegalitate constând în neaplicarea în cauză a prevederilor Legii nr.10/2001, deşi terenul revendicata fost confiscat de la autorul său Ţ.V.a L.căruia, prin sentinţa penală nr.141/1950 pronunţată de Tribunalul Militar Cluj, pe lângă pedeapsa cu închisoarea aplicată pentru infracţiunea de crimă de uneltire contra ordinii sociale, prevăzute de art.209 din C.pen.anterior, i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a confiscării averii, inclusiv a terenului în litigiu. Susţine recurentul că şi în prezent terenul confiscatşi revendicat în cauză, face parte din patrimoniul Comunei Săliştea de Sus fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv înperioada 6.03.1945 – 22 decembrie 1989.
Recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.1871991 şi prin Legea nr.1/2000.
Aşa deci, legiuitorul a înţeles să delimiteze prin art.8 din Legea nr.10/2001 sfera de aplicare a acestei legi de cea a unora dintre actele normative înrudite, în sensul că şi acestea au un caracter reparatror.
Din actele depuse la dosar de către părţile cauzei se constată că terenul în suprafaţă de 3238 mp. situat în extravilanul localităţii Săliştea de Sus s-a aflat la 22 decembrie 1989 în posesiaC.A.P. din localitate şi în consecinţă a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991.
Astfel, iniţial pentru terenul revendicat în prezenta cauză, recurentului Ţ.I.i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.60377/671/05.09.1995 eliberat de Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului conform Legii nr.18/1991 (fila 21 dosar fond nr.208/2002).
Ulterior, prin sentinţa civilă nr.209/8.06.2000 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti titlul de proprietate al reclamantului Ţ.I.a fost anulat, sentinţa fiind irevocabilă, ca urmare a retragerii apelului declarat de Ţ.I.(fila 58-59).
Pentruacelaşi teren s-a eliberat ulterior, tot în baza Legii nr.18/1991 titlul de proprietate nr.6005/84/1.XI.2002 pentru pârâtul P.G.
Rezultă că dispoziţia nr.39/18.02.2002 emisă de Primarul Comunei Săliştea de Sus prin care s-a răspuns notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 de către recurentul Ţ.I.în sensul că terenul pentru care se solicită retrocedarea dreptului de proprietate nu intră sub incidenţa Legii nr.10/2001, deoarece potrivit art.8 din aceeaşi lege, îi sunt aplicabile reglementările din Legea fondului funciar nr.18/1991, este întemeiată iar hotărârile pronunţate în cauză prin care s-a respins acţiuneareclamantului sunt temeinice şi legale.
În consecinţă recursul se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ţ.I.împotriva deciziei nr.83 din 5.06.2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 861/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 863/2002. Civil → |
|---|
