CSJ. Decizia nr. 894/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.894Dosar nr.3924/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.9425 din 14.06.2000 a Judecătoriei Braşov deciziei civile nr.806 A din 11.04.2001 a Tribunalului Braşov – Secţia Civilă precum şi Decizia nr.1236 din 17.09.2001 a Curţii de ApelBraşov – SecţiaCivilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant P.M.T.personal şi intimaţii-pârâţiL.M.G., L.M.M.prin avocat N.F., lipsind intimaţii-pârâţi Municipiul Braşov prin Primar, S.C. „R." Braşov şi D.G.F.P. – Braşov.
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în anulare şi a cerut admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.
Avocat N.F. a solicitat admiterea recursului în anulare.
Intimatul P.M.a cerut să se respingă recursul în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 septembrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie adeclarat, potrivit prevederilor art.27 lit.f din Legea nr.92/1992rep. şi ale art.330 pct.2 C.proc.civ., modificat prin OUG nr.138/2000 şi 59/2001, recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr.9425 din 14 iunie 2000 a Judecătoriei Braşov şi a deciziei civile nr.1236 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov.
S-a susţinut că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii şi sunt vădit netemeinice, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin acţiunea adresată Judecătoriei Braşov, reclamantul P.M.T.a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii L.M.G., L.M.M., S.C. „R." S.R.L. Braşov, Municipiul Braşov prin Primar şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.23177/21.X.1997, încheiat între pârâţii L. M. în calitate de cumpărători şi vânzătoarea S.C. „R." S.R.L. Braşov, privind apartamentul nr.1 din imobilul situat în Braşov, str.Stejerişului nr.22 şi restabilirea situaţiei anterioare.
Reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr.8442/1998 a Judecătoriei Braşov, rămasăirevocabilă, a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului trecut ilegal în proprietatea statului iar cu ocazia punerii în posesie a aflat că apartamentul nr.1 a fost vândut părţilor L.M.cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâţii L.M.au solicitat respingerea acţiunii reclamantului, arătând că au dobândit bunul în mod valabil şi cu bună credinţă, deoarece la data cumpărării nu exista vreun dosar de revendicare pe rolul instanţelor şi nici măcar o notificare din partea reclamantului. În ipoteza subsidiară a admiterii acţiunii s-a solicitat ca reclamantul să fie obligat la plata contravalorii numeroaselor îmbunătăţiri efectuate de pârâţi la apartament şi instituirea unui drept de retenţie până la achitarea sumei. Au mai arătat că timp de 30 de ani anterior cumpărării au fost chiriaşi în apartamentul respectiv.
Judecătoria Braşov, prin încheierea din 31 mai 2000, a dispus disjungerea cererii reconvenţionale, iar prin sentinţa civilă nr.9425/14.06.2000 a admis acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată. S-a motivat că actul juridic al vânzării-cumpărării este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat de către un neproprietar – Statul Român,în calitate de vânzător.
Prin Decizia civilă nr.806 din 11 aprilie 2001, Tribunalul Braşov a admis apeluriledeclarate de pârâţii L.M.G., L.M.M., Municipiul Braşov prin Primar şi S.C. „R." S.R.L. Braşov, schimbând în totalitate sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamntului.
Instanţa de apel a motivat că pârâţii L.M.au cumpărat apartamentul cu respectarea dispoziţiilor art.9 din Legea nr.112/1995, la data încheierii contractului – 21 octombrie 1997 – neexistînd nici un litigiu privind imobilul respectiv şi nici măcar vreocerere în acest sens. Titlul statului afost desfiinţat ultrerior, prin sentinţa civilă nr.8442/1998 a Judecătoriei Braşov, iar părţile contractului de vânzare-cumpărare au fost de bună credinţă.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr.1236/17.09.2001 pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a dispus modificarea deciziei tribunalului în sensul respingerii apelurilor declarate de către pârâţi împotriva sentinţei judecătoriei.
În motivarea deciziei s-a reţinutcă pârâţii L.M.nu aveau dreptul să cumpere apartamentul în litigiu, nefiind titulari ai contractului de închiriere la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995.
Recursul în anulare conţine trei teze fundamentale:
- contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartament a fost încheiat în condiţii legale, pârâţii L.M.fiind subdobânditori de bună credinţă şi cu titlu oneros, astfel încât titlul lor de proprietate nu poate fi desfiinţat;
- motivul de nulitate absolută referitor la lipsa, în ceea ce-ipriveşte pe pârâţii Logigan Manoilă, a calităţii de chiriaşi la data intrării în vigoare a Legiinr.112/1995,afostinvocatpentruprimadatădereclamantpri.
cererea de recurs, schimbându-se temeiul juridic al acţiunii, respectiv „causa debendi".
- lipsa calităţii de chiriaşi a pârâţilor L.M.la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995 nu a fost stabilită prin probatorii certe, referirea la contractul de închiriere nr.137 din 2 septembrie 1996 neexcluzînd ipoteza unui contract anterior, ale cărui efecte au fost prorogate.
Au fost ataşate dosarele cauzei.
Reclamantul P.M.T.a solicitat respingerea recursului în anulare, arătând că hotărârea pronunţată în fond şi menţinută de instanţa de recurs este legală şi temeinică.
Pârâţii L.M.au solicitat admiterea recursului în anulare şi pe fond respingerea acţiunii reclamantului. Au depus la dosar înscrisuri emanând de la fostul I.C.R.A.L. Braşov şi de la S.C. „R." S.R.L. Braşov cu privire la contractele de închiriere asupra apartamentului în litigiu.
Examinând actele şi lucrările dosarului,Curtea reţine că recursul în anulare este întemeiat, hotărârile pronunţate în fond şi în recurs fiind esenţial nelegale şi netemeinice şi determinând o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Este de principiu că regulile de drept „quod nullum est nullum producit effectum"şi „restituţio in integrum" nu operează împotriva subdobânditorului de bună-credinţă şi cu titlu oneros. Cu alte cuvinte, chiar dacă s-a constatat irevocabil că titlul statului asupra imobilului a fost nul, actul de înstrăinare încheiat anterior îşi păstrează efectele dacă:
-au fost respectate prevederile Legii nr.112/1995;
- părţile, ori cel puţin cumpărătorul, a fost de bună-credinţă la încheierea actului.
Or, sub acest aspect, Curtea constată că toate cerinţele instituiteprin actul normativ menţionat au fost în mod cumulativ întrunite.
Astfel, motivarea instanţei de recurs în sensul că pârâţii L.M.au devenit chiriaşi ai apartamentului în litigiu abia la 2 septembrie 1996 nu numai că schimbă temeiul juridic al acţiunii, dar este şi în contradicţie cu probatoriile administrate.Din înscrisurile aflate la dosar şi depuseşilaCurteaSupremădeJustiţierezultăcăîncădin anul 197.
(contract nr.67/24.04.1978) pârâţii deţineau spaţiul locativ cu titlu de chiriaşi, astfel încât netemeinicia deciziei este vădită.
Pe de altă parte, nici un element probatoriu al cauzei nu este în măsură să răstoarneprezumţia de bună credinţă ce operează în favoarea pârâţilor. Nu există nici o dovadă în sensul că la data cumpărării apartamentului aceştia cunoşteau intenţia reclamantului de a revendica bunul în natură. Dimpotrivă, din înscrisul aflat la fila 29 din dosarul Curţii rezultă în mod neîndoielnic că la data de 4 iulie 1996 reclamantul a solicitat comisiei constituite pentru aplicarea Legii nr.112/1995 acordarea de despăgubiri pentru apartamentul respectiv.
Aşa fiind, se constată că dintre toate hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, doar cea dată în apel, care a respins acţiunea reclamantului, este legală şi temeinică.
Cum recursul în anulare este întemeiat, Curtea il va admite şi în baza dispoziţiilor art.3303C.proc.civ.. raportat la art.304 pct.9 C.proc.civ.. va modifica Decizia Curţii de Apel Braşov în sensul respingerii recursului reclamantului împotriva deciziei nr.806 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1236 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov – secţia civilă.
Modifică această decizie, în sensul că, respinge recursul declarat de reclamantul P.M.T.împotriva deciziei nr.806 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 898/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 889/2002. Civil → |
|---|
