CSJ. Decizia nr. 890/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.890Dosar nr.3438/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
La data de 12 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.157 A din 27 martie 200 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 12 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta iar pronunţarea s-a amânat la 6 martie 2003.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr.764 din 5.07.2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilăa admis acţiunea principală formulată de S.E.R.împotriva Consiliului General al Municipiului Bucureşti, Inspectoratul teritorial de stat pentru handicapaţi şi S.C. AVL ca şi cererea de intervenţie în interes propriu introdusă de R.M.D.şi a obligat pârâtul să lase reclamantei şi intervenientului în interes propriu imobilul situat în Bucureşti, str.Radu Vodă nr.20-20 A, sector IV, compus din teren în suprafaţă de 583 mp şi construcţia aferentă.
În motivarea soluţiei tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a fost dobâdnit cuactul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12978/31.XII.1908 de Tribunalul Ilfov, de către autorul S.R.A.M.de la care a fost naţionalizatabuziv prin Decretul nr.92/1950 întrucât făcea parte din categoriile socio profesionale exceptate, conform art.II din decret, fiind arhitect. S-a mai stabilit că reclamanta, în calitate de descendentă, şi intervenientul în interes propriu, ca nepot de fiică predecedată la 15.X.1998, erau moştenitorii legali ai proprietarului iniţial autorul S.R.A.M., conform certificatului de moştenitor nr.59/26.X.1999.
În contra acestei sentinţe a declarat apel Municipiul Bucureşti prin Primarul General cu motivarea că în raport de dispoziţiile art.2, art.5 şi respectiv art.42 alin.2 din Legea nr.64/1991 a Administraţiei publice locale în vigoare la data pronunţării hotărârii criticate,Consiliului General al Municipiului Bucureşti nu avea calitate procesuală pasivă şi pe acest considerent atât acţiuneacât şi cererea de intervenţie în interes propriu trebuiau respinse în ceea ce-l priveşte pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr.157 A/27.03.2002, rejudecând apeluldupă casare, l-a respins ca nefondat cu motivarea că potrivit art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia coroborat şi cu art.12 alin.5 din aceeaşi lege Consiliul General al Municipiului Bucureşti avea calitate procesuală pasivă în cauză cu atât mai mult cu cât conform art.77 alin.1 şi art.20 alin.1 din Legea nr.69/1991 administrarea domeniului public şi privat al municipiului Bucureşti este de atributul Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
În contra acestei decizii a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul general invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.
Astfel, s-a invocat că potrivit art.18 şi 19 pct.1 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, unităţile administrativ teritoriale sunt comunele, oraşele şi judeţele, acestea fiind persoane juridice, iar în conformitate cu art.21 pct.1 dinlege autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale ca autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive.
De asemenea, s-a învederat că în temeiul art.67 din Legea nr.215/2001 primarul este acela care reprezintăcomuna sau oraşul în justiţie şi că din această perspectivă nici Primaria municipiului Bucureşti fără personalitate juridică şi nici Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu aveau legitimare procesuală pasivă în cauză, o atare legitimare având-o numai municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Recursulnu este fondat.
La data promovării acţiunii, respectiv 1.03.1999 era în vigoare Legea nr.61/1991 privind administraţia publică locală. Potrivit art.2 şi 4 din această lege comunele, oraşele şi judeţele sunt unităţi administrativ teritoriale şi sunt persoane juridice, iar conform art.5 autorităţile publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive.
De asemenea, art.42 (2) din Legea nr.69/1991 îl desemnează pe primar să reprezinte comuna sau oraşul în justiţie.
Dispoziţii identice în ceea ce priveşte autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală, calitatea depersoane juridice a comunelor, oraşelor şi judeţelor, respectiv abilitarea primarilor de a reprezenta comuna sau oraşul în justiţie se regăsesc şiîn prevederile art.18, 19 pct.1, 21 pct.1 şi 67 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale care a abrogat Legea nr. 69/1991.
Pe de altă parte, atât în Legea nr.69/1991 în vigoare la data sesizării instanţei cât şi în Legea nr.215/2001 în vigoare la data declarării recursului, între atribuţiile consiliilor locale figurează şi aceea de administrare a domeniului public şi privat al comunei sau oraşului (art.20 lit.g, respectiv art.38 lit.f ).
Legat de aceste atribuţii dispoziţiile art.12 din Legea nr.213/1998 privitor la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, statuează că în litigiile în care se pune în discuţie dreptul de proprietate publică al statului asupra bunurilor, unităţile administrativteritoriale sunt reprezentate de consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau deconsiliile locale, după caz, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului.
O atare reglementare nu exclude însă calitatea procesuală activă sau pasivă a consiliilor judeţene, respectiv a Consiliului Generalal MunicipiuluiBucureşti de a reprezenta unitatea administrativ teritorială şi în litigiile în care se dispută dreptul de proprietate cu privire la un bun ce aparţinedomeniului privat de interes local al statului.
În adevăr, atâta timp cât însuşi legiuitorul a abilitat, aşa cum deja s-a relevat, consiliile locale ca organe deliberative,să administreze deopotrivă bunurile ce constituie proprietate de stat de interes local, fie că acestea fac parte din domeniul public sau privat, rezultă că respectivele consilii au şi abilitarea să reprezinte înjustiţie alături sau separat de autoritatea executivă, respectivprimarii, interesele unităţii administrativ teritoriale cu privire la acele bunuri.
Astfel fiind, corect instanţele au reţinut că în speţă Consiliul General al Municipiului Bucureşti avea calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte, întrucât în speţă Primăria Municipuiului Bucureşti nu a fost chemată înjudecată de către reclamant, referirile din motivele de recurs ce o vizează sunt fără obiect.
Faţă de cele ce preced recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul general urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prinPrimarul Generalîmpotriva deciziei nr.157 A din 27.03.2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 89/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 892/2002. Civil → |
|---|
