CSJ. Decizia nr. 892/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.892Dosar nr.2186/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1014 din 23 iunie 1998 a Judecătoriei Costeşti deciziei civile nr. 2293 din 9 octombrie 2000 a Tribunalului Argeş, secţia civilă precum şi Decizia nr. 1374 din 18 mai 2001 a Curţii de Apel Piteşti , secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatele-pârâte C.E.şi C.E.prin avocat M.L., intimatul-reclamant R.M.C., intimaţii-pârâţi C.D.şi Comisia judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 din cadrul Prefecturii Argeş prin consilier juridic N.I., lipsind intimatul Ş.V.
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut recursul în anulare şi a solicitat admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.
Reclamantul R.M.C. a cerut respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
Avocat M.L., intimatul C.D.şi consilier juridic N.I. au cerut admiterea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 aprilie 1997, Radu Constantin a chemat în judecată pe S.G., C.E., C.E.şi Comisia Judeţeană Argeş de aplicare a Legii nr.18/1991 pentru constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr. 62755/1995, 67918/1995 şi 91749/1991 prin care s-a constituit, în favoarea pârâţilor persoane fizice, dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan, situat în tarlaua nr. 21, în comuna Lunca Corbului, Judeţul Argeş.
Judecătoria Costeşti, prin sentinţa civilă nr. 1014 din 23 iunie 1998, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin Decizia nr. 2293 din 9 octombrie 2000, a admis apelul reclamantului şi, schimbând sentinţa, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate atacate, pentru terenurile de 1000 m.p., 917 m.p., 1141 m.p. şi 1000 m.p., identificate prin expertiza topo administrată în apel.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 1374 din 18 mai 2001, a respins, ca nefondat recursul declarat în cauză, cu opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată.
Împotriva celor două decizii, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare pentru motivul de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C.proc.civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că hotărârile atacate, fiind întemeiate pe considerente şi probe flagrant contradictorii, nu stabilesc faptele deduse judecăţii, respectiv situaţia reală a terenurilor din litigiu.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 129 C.proc.civ. judecătorul, în tot cursul procesului, veghează la respectarea dispoziţiilor legale (alin.1) şi are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. El va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc (alin.5).
În speţă, instanţele au ignorat toate aceste reguli procedurale.
Drept urmare, au rămas neelucidate, pe de o parte contradicţiile dintre cele două expertize judiciare efectuate în cauză, iar pe de altă parte, dintre acestea şi înscrisurile care emană de la comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 Lunca Corbului, cu privire laidentificarea topo a terenurilor din litigiu (f. 142, 67 şi 221 dos.fond), în special prin aflarea cu exactitate a locului, situării lor (în intravilan sau extravilan, la "Grajd", "Lunca Şcolii" sau "Grajd cimitir"), a categoriei de folosinţă şi vecinătăţilor.
Nu mai puţin, înlăturarea sau acceptarea unor probe testimoniale (f. 46 – 48 şi 54, 55 dos. fond), a fost făcută fără reapreciereaîntregului material probator, practic, fără nici o motivare, omisiune care circumscrie greşeala gravă a pronunţării unor hotărâri, fără ca apartenenţa patrimonială a terenurilor în litigiu, anterior cooperativizării, să fi fost stabilită.
Cum toate aceste aspecte fac imposibilă, în sensul art. 314C.proc.civ., soluţionarea fondului pricinii de către instanţa recursului în anulare, se impune admiterea acestui recurs şi casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru a rejudeca procesul, cu respectarea dispoziţiilor art. 314 şi 315 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează sentinţa civilă nr. 1014 din 23 iunie 1998 a Judecătoriei Costeşti, Decizia nr. 2293 din 9 octombrie 2000 a Tribunalului Argeş – secţia civilă şi Decizia nr. 1374 din 18 mai 2001 a Curţii de Apel Piteşti – secţia civilă.
Trimite cauza pentru rejudecare în fond la Judecătoria Costeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 890/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 884/2002. Civil → |
|---|
