ICCJ. Decizia nr. 931/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 931
Dosar nr. 5067/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 7 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Neamţ s-a respins ca prematură contestaţia formulată de reclamanta G.A.C., întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu intimatul Municipiul Piatra Neamţ.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Cu notificarea comunicată Primăriei Municipiului Piatra Neamţ prin executorul judecătoresc şi înregistrată la intimată sub nr. 8654 din 10 aprilie 2001 contestatoarea G.A.C. a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 să i se retrocedeze unele terenuri situate în Piatra Neamţ între Biserica Sf. Gheorghe şi Şcoala nr. 3 care i-au fost expropriate, în prezent fiind fără construcţii, precum şi să i se plătească despăgubirile cuvenite pentru construcţiile aflate pe terenurile expropriate şi care au fost demolate, fără plata contravalorii acestora.
Că în urma analizării şi verificării pretenţiilor formulate prin notificare de către persoana îndreptăţită, persoana deţinătoare, Primăria Municipiului Piatra Neamţ nu s-a pronunţat asupra cererii de restituire în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin decizie ori dispoziţie motivată.
Adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 prin care s-a răspuns la cererea de restituire nu constituie o pronunţare asupra cererii adresate, în sensul art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, părţile fiind obligaţi să urmeze procedura prevăzută de textul menţionat.
Că faţă de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, contestaţia formulată de contestatoare în urma adresei primită de la intimată apare ca fiind prematură şi se respinge în temeiul acestei excepţii, soluţia pronunţată neprejudiciind pe contestatoare.
Apelul declarat de apelantă contestatoarea G.A.C. împotriva sentinţei civile nr. 129 din 7 mai 2002 a fost admis prin Decizia civilă nr. 46 din 9 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, anulându-se sentinţa apelată şi rejudecând cauza în fond s-a respins contestaţia ca nefondată.
În motivarea deciziei pronunţate de către instanţa de apel se arată după cum urmează:
Prin notificarea întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat să-i fie retrocedate în natură imobilele expropriate, iar în situaţia în care restituirea nu este posibilă a solicitat despăgubiri.
Că Primăria Municipiului Piatra Neamţ prin adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 răspunde la notificare că restituirea în natură a construcţiilor şi terenului nu este posibilă deoarece construcţiile le-au fost demolate iar terenul aparţine domeniului public al municipiului, situaţie în care este posibilă numai acordarea de despăgubiri băneşti.
Că adresa nr. 8654/2001 echivalează cu o „decizie" sau „dispoziţie" în înţelesul art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar din conţinutul ei se deduce în mod indubitabil refuzul de restituire în natură a imobilului aflat în litigiu şi îndreptăţirea reclamantei la reparaţii sub forma despăgubirilor, neacceptate însă de aceasta.
Că neurmarea întocmai de către unitatea deţinătoare a procedurii prevăzută de art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi trimiterea răspunsului la notificare sub forma unei adrese nu este de natură să condiţioneze accesul la justiţie a reclamantei de emiterea unei decizii „cu respectarea cerinţelor legale de formă".
Urmând acest raţionament, instanţa de apel a considerat că respingerea contestaţiei ca prematură este greşită impunându-se admiterea apelului şi anularea hotărârii instanţei de fond.
Soluţionând în aceste condiţii acţiunea în fond instanţa de apel a decis, că din probele administrate rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind în administrarea Şcolii generale nr. 3 din Piatra Neamţ, unitate bugetară de învăţământ, nefiind posibilă restituirea în natură a acestuia, fosta proprietară fiind îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs reclamanta G.A.C. întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304, pct. 7, 9 şi 10 în dezvoltarea cărora arată în esenţă următoarele:
- expertiza administrată în cauză şi completarea acesteia conţin concluzii contradictorii referitoare la suprafaţa de teren fără construcţii, afectată terenului de sport al şcolii, dar în apel s-a respins cererea de a se administra o nouă expertiză, pentru lămurirea contradicţiilor şi pentru a se stabili dacă terenul este liber, neafectat de construcţii.
- instanţa a considerat că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, fără a cerceta în prealabil dacă imobilele au fost preluate de stat cu titlu, adică cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data exproprierii;
- art. 16 din Legea nr. 10/2001 exceptează de la restituirea în natură numai construcţiile ocupate de unităţile şi instituţiile precizate în articolul menţionat; în cauză terenul în litigiu nu este ocupat, deci excede categoriei de imobile „ocupate" în accepţiunea legii.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta G.A.C., în calitate de persoană îndreptăţită în sensul prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 a notificat prin executorul judecătoresc la data de 10 aprilie 2001, Primăria Municipiului Piatra Neamţ, solicitând restituirea în natură a unor imobile, terenuri şi construcţii, situate în Municipiul Piatra Neamţ, care au fost expropriate, susţinând că nu a primit despăgubiri pentru imobilele de care a fost deposedată.
În cuprinsul notificării reclamanta identifică şi descrie imobilele expropriate, face o evaluare estimată a acestora, arătând că au fost demolate construcţiile dar că terenurile sunt parţial libere, neocupate de construcţii şi solicită ca aceste terenuri să-i fie restituite în natură iar pentru partea de imobile ce nu se poate restitui în natură să fie despăgubită cu contravaloarea indicată în notificare.
Tot în cuprinsul notificării reclamanta solicită să fie invitată de către persoana deţinătoare a imobilelor pentru identificarea acestora şi pentru negocieri cu privire la modalitatea de restituire şi stabilire a despăgubirilor.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării să se pronunţe, prin decizie sau după caz dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Persoana îndreptăţită are dreptul să susţină în faţa organelor de conducere ale unităţii deţinătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unităţii deţinătoare.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. În cazul imobilelor cu destinaţie de locuinţă, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti.
Din lucrările dosarului se constată că intimata-pârâtă, Primăria Municipiului Piatra Neamţ, căreia îi erau aplicabile întocmai prevederile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, deşi a fost notificată de către persoana îndreptăţită cu respectarea prevederilor din art. 23 al Legii nr. 10/2001 nu s-a conformat acestor prevederi, nepronunţându-se în termenul de 60 de zile prin dispoziţie motivată, cu propunere de restituire în natură a imobilelor expropriate, sau ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 cu care intimata a înţeles să răspundă la notificarea trimisă de reclamantă şi primită la 10 aprilie 2001 nu îndeplineşte cerinţele art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind conţinutul dispoziţiilor emise de primari conform art. 20 alin. (31) din lege.
Astfel, deşi în adresa menţionată se face referire la unele notificări făcute în urma cărora s-a constatat că restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă, nu se face persoanei îndreptăţite o ofertă concretă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilelor, făcându-se doar menţiunea că se impune acordarea de despăgubiri băneşti, care vor fi calculate atunci când se va comunica indicele de inflaţie de către Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.
În aceste condiţii, respingerea contestaţiei reclamantei ca prematură prin sentinţa pronunţată de către Tribunalul Neamţ, soluţie schimbată în apel în sensul respingerii acţiunii ca nefondată constituie o încălcare a prevederilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 impunându-se admiterea recursului de faţă, casarea celor două hotărâri atacate şi trimiterea dosarului la instanţa de fond în vederea rejudecării cauzei.
În rejudecarea cauzei tribunalul va solicita persoanei notificate să emită o dispoziţie motivată, cu respectarea prevederilor legale şi în situaţia că restituirea în natură nu se poate face pentru nici unul din terenurile în litigiu să facă prin dispoziţia emisă oferta concretă de restituire prin echivalent în una din modalităţile prevăzute de lege, iar în cazul în care se va opta pentru despăgubiri să se stabilească valoarea acestora în urma unei expertize de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G.A.C. împotriva deciziei civile nr. 46 din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa civilă nr. 129 din 7 mai 2002 a Tribunalului Neamţ şi trimite cauza pentru rejudecare acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 4147/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 412/2002. Civil → |
|---|
