CSJ. Decizia nr. 972/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia Nr. 972DOSAR Nr. 1859/2002
Şedinţa publică din 12 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea G.M.E., prin mandatar G.A. împotriva deciziei nr. 110/A din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta contestatoare , prin mandatar G.A., precum şi intimaţiiR. A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat ( fostă R. A. Locato ) , prin consilier juridic T.M.şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic O.O., lipsind intimata Prefectura Municipiului Bucureşti.
Procedura completă.
Mandatar G.A.solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Consilier juridic T.M.pune concluzii de respingere a recursului.
Consilier juridic O.O. lasă soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia introdusă la 27 iunie 2001, contestatoarea G.M.Elena a solicitat , în contradictoriu cu intimaţiiR. A. Locato , Primăria Municipiului Bucureşti şi Prefectura Municipiului Bucureşti, obligarea intimatei R. A. Locato să menţioneze în cuprinsul deciziei nr. 22 din 8 iunie 2001 valoarea estimată a imobilului din Bucureşti, str. Petofinr. 47, sector 1,pentru care a formulat cerere de acordare a despăgubirilor, conform Legii 10/2001.Tribunalul Bucureşti , Secţia a III – a civilă, prin sentinţa nr. 885 din 5 septembrie 2001, a admis contestaţia şi a obligat pârâta R. A. Locato ca, în cuprinsul deciziei nr. 22 din 8 iunie 2001 să menţioneze valoarea estimativă a imobilului.
S-a reţinut că, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, contestatoarea s-a adresat, în termenul prevăzut de lege, cu o notificare către intimata R. A. Locato, solicitând să i se recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 300 mp situat în str. Petofi nr. 47, sector 1 Bucureşti şi să i se plătească despăgubiri pentru acest bun.
Deţinătoarea imobilului, R. A . Locato a emis Decizia nr. 22 din 8 iunie 2001, dispunând ca documentaţia privitoare la imobil să fie înaintată Prefecturii Bucureşti, pentru a se stabili despăgubirile băneşti cuvenite contestatoarei.
S-a reţinut că susmenţionatadecizie nu indică valoarea estimativă a imobilului, deşi o asemenea menţiune era absolut obligatorie, conform art. 36 alin. 4 din Legea 10/2001, cu atât mai mult cu cât intimata R. A. Locato nu a efectuat o expertiză imobiliară pentru a stabili valoarea de circulaţie a terenului, valoare în raport cu care se vor stabili şi despăgubirile băneşti cuvenite contestatoarei.
Împotriva acestei sentinţe , intimata R. A. Locato a formulat apel, solicitând, pe fond, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, deoarece valorile de inventar pentru terenuri se găsesc la Ministerul Finanţelor Publice şi, neexistând o bază de calcul, intimata este în imposibilitatede a emite o ofertă de despăgubiri.
S-a susţinut şi greşita îndreptare a notificării către R. A. Locato, întrucât aceasta trebuia depusă la Prefectura Municipiului Bucureşti, potrivit art. 36 alin.2 din Legea 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti , Secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 110/A din 28 februarie 2002, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins contestaţia ca inadmisibilă.
Instanţa deapel a reţinut că, într-adevăr, notificarea trebuia adresată Prefecturii Municipiului Bucureşti, singura abilitată să stabilească despăgubirile băneşti care cad în sarcina Statului Român.
A fost reţinută şi incidenţa dispoziţiilor art. 17 din Normele Medodologice de aplicare a Legii 10/2001, poztivit cărora„ în aplicareaart. 36 din lege, potrivit cărora, în cazul în care nu se poate stabili o valoare estimativă cu care părţile să fie de acord, evaluarea imobilului se va face de către expert atestat potrivit legii, la cererea persoanelor îndreptăţite".
Această soluţie a fost atacată cu recurs de către contestatoare. Ea a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a nesocotit prevederile art. 24(7) şi (8) din Legea 10/2001, care prevăd posibilitatea de a ataca în justiţie Decizia dată, întrucât contestaţia a fost respinsă ca inadmisibilă; a mai arătat că greşit s-a reţinut faptul că singurul organ abilitat să stabilească valoarea despăgubirilor este Prefectura, precum şi greşita reţinere a împrejurării că R. A. Locato este în imposibilitate de a evalua terenul, acesta fiind în patrimoniul său.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele care urmează.
Conform art. 36 alin. 3 din Legea 10/2001, în cazul în care persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria va transmite Decizia, respectiv dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturii în a cărei rază acestea îşi au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Dacă valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză, se va anexa şi o copie de pe aceasta, iar dacă oferta nu a fost acceptată şi persoana îndreptăţită s-a adresat instanţei, se va face această menţiune.
Aliniatul 4 al aceluiaşi articol precizează că , în cazul în care nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, Decizia sau, după caz, dispoziţia menţionată la al.2 va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.
Decizia nr. 22 din 8 iunie 2001 a fost emisă de R. A. Locato ( comasată prin absorbţie cu R. A.„ APPS „ conform OUG nr. 32/2002 ) , ca răspuns la notificarea nr. 1876 din 25.04.2001 formulată de contestatoare, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului, ulterior, aceasta dându-şi acordul de a primi despăgubiri.
În mod evident, din textele legale menţionate se evidenţiazăobligaţia deţinătoruluiimobiluluide a arăta valoarea estimativă a acestuia; Decizia amintită încalcă aceste prevederi imperative.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că singura abilitată să stabilească despăgubirile băneşti este Prefectura, iar R. A . Locato nu poate efectua o estimare a valorii terenului după un calcul aleatoriu sau în baza cotaţiilor de pe piaţa liberă, de vreme ce, în dosar s-a probat că această regie are imobilul în patrimoniul său ( adresa Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 2256 din 14.04.1999,fila 26 dosar fond ), iar într-o situaţie similară a evaluat şi tranzacţionat schimbul a 14 apartamente cu un teren în suprafaţă de 467 mp situat în Şos. Kiseleff nr. 18.
Faţă de cele ce preced, recursul se va admite ,Decizia atacată se va casa, va fi respins apelul declarat deR. A. Locato, iar sentinţa tribunalului va fi menţinută, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRUACESTEMOTIVE
ÎNNUMELELEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G.M.E., prin mandatar G.A. împotriva deciziei nr. 110/A din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
Casează Decizia recurată şi respinge ca nefondat apelul declarat deR. A. Locatoîmpotriva sentinţei nr. 885 din 5 septembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti- Secţia a III-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 977/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 974/2002. Civil → |
|---|
