CSJ. Decizia nr. 977/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.977DOSAR NR.3553/2002
Şedinţa publică din 12 martie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanţii P.F.şi N.Ş.I.şi de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.70 din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
La apelul nominal au lipsit recurenţii-reclamanţi P.F.şi N.Ş.I., precum şi recurentul-pârât Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.
Procedura completă.
Se referă de către magistratul asistent faptul că, atât recurenţii-reclamanţi, cât şi recurentul-pârât au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispoziţiilor art.242 alin.1 C.proc.civ..
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr.5245 din 22 mai 2001, reclamanţii P.F.din Cluj-Napoca, str.Harletului nr.10 şi N.Ş.domiciliat în Suceava, str.Oituz nr.19, au cerut ca în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca să se constate că exproprierea terenului CF 4683 Cluj nu a fost reală din lipsa unor acte normative de expropriere şi ca urmare să se dispună restabilirea situaţiei în C.F.
În motivarea acţiunii s-a pretins că menţiunea privind exproprierea proprietăţii lor a fost făcută din eroare sub nr.529/1988, întrucât Decretele la care s-a făcut trimitere, nr.44/1985 şi 78/1986 nu au avut ca obiect acest teren.
În dovedirea susţinerilor au fost înfăţişate extrasul de carte funciară, decretele prezidenţiale de expropriere nr.44/1985 şi 78/1986, înscrisuri emise de la Consiliul local Cluj-Napoca, expertiza tehnico-judiciară efectuată în altă cauză de pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca având ca obiect identificarea terenului în raport de anexele la cele două acte normative.
Prin sentinţa civilă nr.389 din 19 octombrie 2001, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cele două acte normative de expropriere deşi au avut un caracter secret nefiind publicate, au fost aplicate, iar zona în care se află amplasat terenul în litigiu este afectată de sistematizare, ceea ce ar confirma preluarea bunului.
Totodată s-a socotit că în condiţiile trecerii imobilului în altă carte funciară, operaţiune efectuată odată cu aplicarea exproprierii şi în lipsa unei expertize tehnico-judiciare privind posibilitatea dezmembrării terenului susceptibil de restituire în măsura în care nu este ocupat de construcţii, acţiunea nu ar putea fi admisă.
În fine, prima instanţă a considerat că reclamanţii nu ar fi dovedit nici împrejurarea că nu au primit despăgubiri după expropriere.
Sentinţa menţionată a fost însă schimbată ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanţi prin Decizia civilă nr.70 din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, în sensul că acţiunea a fost admisă în parte şi s-a constatat că terenul înscris în C.F. nr.4683 Cluj nr.top 2560/1/2 nu a făcut obiectul decretelor de expropriere nr.44/1985 şi nr.78/1986.
Totodată, instanţa de apel a respins capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare în C.F.
Pentru a decide aşa Curtea de Apel a reţinut din examinarea nemijlocită a anexelor la actele normative menţionate, că în privinţa terenului în litigiu nu s-a dispus măsura exproprierii, încât menţiunile în acest sens din C.F., nu au suport legal.
Cu privire la restabilirea situaţiei anterioare în C.F., s-a socotit însă aplicabilă procedura reglementată de Legea 10/2001, întrucât s-ar tinde la realizarea dreptului prin restituirea în natură a terenului ocupat fără titlu.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 C.proc.civ. atât reclamanţii P.F.şi N.Ş.I.cât şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut în esenţă că respingerea capătului de cerere privind restabilirea dreptului în C.F. ar fi greşită pe de o parte pentru că nu corespunde scopului şi caracterului acţiunii care vizează tocmai realizarea dreptului, pe de altă parte pentru că procedura prevăzută de Legea 10/2001 nu ar fi obligatorie câtă vreme se află în curs de soluţionare acţiunea de drept comun, iar alegerea căii legale de restituire a bunului s-ar afla la dispoziţia lor.
Recursul nu este fondat.
Potrivit probelor administrate în cauză, o parte din terenul proprietatea reclamanţilor cu privire la care menţiunea exproprierii s-a operat în mod nejustificat în C.F. a fost efectiv preluată în proprietatea statului până la data intrării în vigoare a Legii 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În conformitate cu art.47(1) din Lege, prevederile sale sunt aplicabile şi acţiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare, persoana îndreptăţită având dreptul de a alege între această procedură sau cea iniţiată anterior pe calea dreptului comun.
În cauză însă, dispoziţia nu este aplicabilă în raport de data introducerii acţiunii de drept comun şi anume 22 mai 2001, mult ulterioară intrării în vigoare a legii speciale.
Aşa fiind, restituirea imobilului trecut fără titlu legal în proprietatea statului (ulterior al pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca) este supusă procedurii reglementate de această lege.
Recurenta-pârâtă a invocat la rândul său lipsa de temei legal a hotărârii atacate, susţinând ca finalitate că nici acţiunea în constatare nu ar fi trebuit să fie admisă, câtă vreme reclamanţii nu au atacat însuşi actul exproprierii în condiţiile Legii 1/1967.
Susţinerile sunt vădit nefondate în raport de nepublicarea actelor normative de expropriere şi de neîncunoştiinţarea reclamanţilor cu privire la acestea şi la măsura dispusă prin menţiunile de carte funciară, aşadar al împiedicării exercitării oricărei acţiuni în justiţie în apărarea dreptului de proprietate.
Ca urmare, în condiţiile art.312 C.proc.civ. recursurile se vor respinge ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii P.F.şi N.Ş.I.şi de pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr.70 din 24 mai 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 978/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 972/2002. Civil → |
|---|
