ICCJ. Decizia nr. 1392/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1392
Dosar nr. 4582/2003
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 februarie 2002 la Judecătoria Cluj-Napoca, Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Cluj a solicitat ca în contradictoriu cu Comisia Judeţeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să se dispună anularea parţială a deciziei nr. 150 din 13 decembrie 2001 emisă de pârâta în temeiul art. 29 din Legea nr.1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamanta a susţinut că prin hotărârea atacată s-a recunoscut fără justificare legală, contrar dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 484,8 ha din fondul forestier, în favoarea comunei Poiana Vadului, care nu ar fi făcut dovada calităţii de proprietar, terenul fiind proprietatea tabulară a statului.
În cauză a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu Comuna Poiana Vadului reprezentată de Primar.
Soluţionând cauza în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 2758 din 27 martie 2002 Judecătoria Cluj-Napoca a respins acţiunea principală şi admiţând cererea de intervenţie în interes propriu a constatat legalitatea hotărârii nr. 150 din 13 decembrie 2001 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din dovezile cu înscrisuri administrate la cererea părţilor că terenul în litigiu a fost atribuit în proprietatea comunei Poiana Vadului, numită atunci Neagra prin Reforma agrară în conformitate cu Hotărârea nr. 420 din 15 septembrie 1927 a Comisiei de Ocol Cluj pentru expropriere şi Împroprietărire, aşa încât restabilirea dreptului de proprietate prin actul atacat este pe deplin legală.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Tribunalul Cluj, care prin Decizia civilă nr. 1096 din 27 august 2002 a respins ca nefondat recursul Regiei Naţionale a Pădurilor, Direcţia Silvică Cluj.
La 22 august 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a atacat hotărârile menţionate cu recurs în anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Considerând că hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, având drept consecinţă, soluţionarea greşită a cauzei pe fond, Procurorul general a susţinut în esenţă că potrivit C.F. 35 Măguri-Răcătan, terenul în litigiu este proprietatea Statului Român, iar intervenienta-intimată Comuna Poiana Vadului nu a făcut nici o dovadă că a deţinut terenul în calitate de proprietar anterior intabulării dreptului statului.
Totodată s-a susţinut că instanţele nu au recurs la administrarea unor probe utile pentru lămurirea deplină a situaţiei juridice actuale a terenului, a amplasamentului şi destinaţiei date de proprietarul tabular, în raport de care ar fi fost în măsura să cenzureze legalitatea hotărârii atacate.
Recursul în anulare nu este fondat.
Cum rezultă din considerentele pe deplin întemeiate ale hotărârii pronunţate de prima instanţă exclusiv pe baza înscrisurilor doveditoare, aflate la dosarul cauzei terenul cu vegetaţie forestieră din litigiu a fost neîndoielnic proprietatea netabulară a comunei Poiana Vadului, fiindu-i atribuit în proprietate privată în baza Legii privind reforma agrară aprobată prin Decretul nr. 3160/1921, prin Hotărârea nr. 420 din 15 septembrie 1927 a Comisiei de Ocol pentru Expropriere şi Împroprietărire Cluj.
Neînmatricularea dreptului de proprietate astfel dobândit în C.F. la data atribuirii, nu modifică nici apartenenţa reală a terenului la proprietatea comunei Poiana Vadului în conformitate cu legea, nici nu este imputabilă proprietarului, câtă vreme operaţiunile în C.F. trebuiau să fie realizate din oficiu, aşadar prin grija statului la data împroprietăririi.
Cât priveşte neidentificarea amplasamentului terenului în litigiu critica se dovedeşte prematură, această operaţiune, de competenţa comisiei locale de fond funciar, urmând să fie adusă la îndeplinire în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi a Regulamentului de aplicare aprobat prin HG nr. 1172/2001 odată cu emiterea titlului de proprietate şi a punerii în posesie.
Ca urmare recursul în anulare se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1096 din 27 august 2002 a Tribunalului Cluj şi a sentinţei nr. 2758 din 27 martie 2002 a Judecătoriei Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1483/2003. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1400/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
