CSJ. Decizia nr. 1509/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1509DOSAR NR.891/2003
Şedinţa publică din 11 aprilie 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii Centrul de Calcul Statistică Sanitară şi Documentare Medicală al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza", Inspectoratul Şcola al Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti, reprezentat legal deprimarulgeneral împotriva deciziei nr.466 din22 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-pârâţi: Centrul de Calcul Statistică Sanitară şi Documentare Medicală al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin consilier juridic C.I.C., Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza", reprezentat de consilier juridic I.S., Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, prin consilier juridic L.P.şi Municipiul Bucureşti, reprezentat legal de primarul general, prin consilier juridic O.O., lipsind intimaţii Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, Institutul „Sfânta Maria".
Procedura completă.
Prealabil dezbaterilor, Curtea a pus în discuţia părţilor, admisibilitatea căii de atac a recursului, faţă de prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ., potrivit cu care – în reglementarea textului de lege invocat – „instanţa de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă" – această cale de atac devine inadmisibilă, câtă vreme nu s-a epuizat exercitarea căii ordinare de atac a apelului.
Consilierii juridici C.I.C., S.I., L.P.şi O.O., având pe rând cuvântul, în ordinea menţionată au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi admiterea tuturor recursurilor declarate în cauză, în sensul modificării deciziei 466 din 22 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă în sensul indicat în motivele de recurs.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.249 din 22 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesual active şi a respins pe acest temei acţiunea în revendicare formulată de Institutul Romano-Catolic „Sfânta Maria" din Popeşti-Leordeni şi de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti, împotriva pârâţilor Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti, Centrul de Calcul şi Statistică, Liceul Nicolae Tonitza şi Municipiul Bucureşti prin primar cu privire la imobilele situate în Str.Pitar Moş nr.5-15 şi Str.General Berthelot nr.56-58.
S-a motivat sentinţa, în sensul că din actele depuse la dosar ar rezulta că o altă persoană, iar nu reclamantele, ar fi fost titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor anterior naţionalizării.
Prin Decizia nr.466 din 22 noiembrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a anulat sentinţa nr.249/2002 şi a acordat termen pentru soluţionarea fondului cauzei. A reţinut instanţa că soluţionarea cauzei în baza excepţiei de către Tribunalul Bucureşti a fost greşită, astfel încât se impune continuarea judecăţii, cu privire la fondul pricinii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza",Inspectoratul Şcolar al municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin primar, care au reproşat Curţii de Apel Bucureşti modul greşit în care a ajuns la concluzia că reclamantele ar avea calitate procesual activă, de vreme ce o persoană fizică – fie ea şi fosta stareţă a maicilor – figura ca fiind proprietara terenurilor revendicate.
Recursurile de faţă nu vor fi analizate pe fondul lor, Curtea considerându-le inadmisibile, pentru următoarele motive:
Pentru a asigura soluţionarea cu celeritate a cauzelor, C.proc.civ., după modificarea sa prin OUG nr.138/2000 şi OUG nr.59/2001, a prevăzut în art.297 alin.1 că în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
Pornind atât de la litera legii, cât şi de la raţiunea modificărilor aduse de legiuitor, se impune interpretarea că recursul este admisibil numai împotriva hotărârii definitive pronunţate de instanţa de apel după evocarea fondului, consecutivă anulării hotărârii apelate.
per a contrario, un recurs declarat împotriva hotărârii intermediare apare ca inadmisibil. În cadrul procesului care continuă în faţa instanţei de apel ce evocă fondul, desigur că părţile îşi pot face apărări complete, prin administrarea unor probe pertinente şi concludente, în termene rezonabile, pentru a se respecta dezideratul soluţionării cauzelor cu celeritate, fără întreruperi inutile.
Or, prin promovarea recursului împotriva unei decizii intermediare, nesusceptibile de o atare cale de atac, pârâtele au condus la prelungirea nejustificată a procesului, ceea ce ar trebui evitat.
Pentru considerentele anterior expuse, cele patru recursuri vor fi respinse ca fiind inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâţii Centrul de Calcul Statistică Sanitară şi Documentare Medicală al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza", Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti, reprezentat legal de primarul general, împotriva deciziei 466 din 22 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1535/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 151/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs → |
|---|
