ICCJ. Decizia nr. 1559/2003. Civil. Regulator de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1559
Dosar nr. 3934/2003
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5343 din 9 aprilie 2002 la Tribunalul Prahova reclamanţii P.N., H.C., R.M., P.G.E., I.C.R., R.V. şi P.G. au chemat în judecată S.C. P.L. S.A. Ploieşti SA şi Sindicatul Salariaţilor din S.C. P.L. S.A. solicitând să se constate nulitatea absolută a protocolului încheiat la data de 3 mai 1999 între pârâţi şi obligarea societăţii comerciale pârâte la plata echivalentului a nouă salarii actualizate la zi.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că la data de 10 mai 1999 le-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii, prin disponibilizare.
Au mai arătat că pârâţii în frauda drepturilor salariaţilor au modificat la data de 3 mai 1999, prin protocol, contractul colectiv de muncă din 27 ianuarie 1998 prin care au limitat la 1 – 3 salarii valoarea sumelor cuvenite ca urmare a disponibilizării.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 284 din 17 iunie 2002 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins, din acest motiv acţiunea .
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin Decizia nr. 3051 din 7 octombrie 2002 a admis recursul declarat de reclamanţii P.N., H.C., R.M., S.E., P.G.E., I.C.R., R.V. şi P.G. împotriva sentinţei civile nr. 284 din 18 iunie 2002 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal cu motivarea că greşit prima instanţă a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat.
După casare, prin sentinţa civilă nr. 785 din 12 decembrie 2002 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti reţinând că litigiul este de natură civilă şi se aplică dispoziţiilor art. 1 alin. (1) C. proc. civ.
Judecătoria Ploieşti prin sentinţa civilă nr. 1425 din 25 februarie 2003 a admis excepţia de necompetenţă, a declinat în favoarea tribunalului soluţionarea cauzei, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a sesizat Curtea de Apel pentru soluţionarea acestuia.
S-a considerat că pricina reprezintă litigiul de muncă aflat în competenţa de soluţionare a tribunalului în primă instanţă potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 20 martie 2003 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Prahova reţinând că litigiul reprezintă un conflict de drepturi în sensul art. 5 art. 67 şi art. 68 din Legea nr. 168/1999 şi, referitor la competenţa materială, aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. b1) C. proc. civ.
În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 49 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, au declarat recurs S.C. P.L. S.A. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că litigiul reprezintă „neînţelegeri rezultate din executarea contractului colectiv de muncă" şi revine, potrivit art. 34 din Legea nr. 130/1996 în competenţa de soluţionare a judecătoriei în primă instanţă.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 168 din 29 noiembrie 1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă, sunt conflicte de muncă.
Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor denumite conflicte de interese (art. 4).
Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi (art. 5).
Potrivit art. 34 din Legea nr. 130/1996 litigiile în legătură cu executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă sunt litigii de muncă şi se soluţionează în primă instanţă de judecătorie.
În conformitate cu art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 168/1999 conflictele de drepturi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti; instanţele competente să judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
„Legea" este reprezentată de art. 2 lit. b1) introdus prin art. 1 pct. 3 din OUG nr. 138/2000 care dispune că tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Curtea de apel a stabilit corect că în speţă instanţa a fost investită cu soluţionarea unui conflict de drepturi.
Obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea S.C. P.L. S.A. la plata echivalentului a 9 salarii actualizate la zi; reclamanţii au invocat drept temei al acţiunii prevederile art. 19 din contractul colectiv de muncă din anul 1998.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul ac nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. P.L. S.A. Ploieşti împotriva sentinţei nr. 49 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1479/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 152/2003. Civil. Încheiere de suspendare -... → |
|---|
