ICCJ. Decizia nr. 1522/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1522
Dosar nr. 1802/2003
Şedinţa publică din 25 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 965 din 24 iunie 2002 Primarul municipiului Braşov a respins solicitarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe cale de notificare, de numita W.C.J. privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 631,08 mp înscris în C.F. 24649 Braşov nr.top 8782/1/a/53. Prin aceeaşi dispoziţie, în temeiul art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, notificatoarei i s-a făcut oferta de despăgubiri prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, urmând ca în termen de 60 de zile de la primirea ofertei, să opteze pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că din expertiza efectuată de ing. C.S., referent cadastral, rezultă că terenul solicitat a fi restituit în natură este situat, în parte, între blocurile de locuinţe din str. P. şi B-dul A., iar în parte, terenul este ocupat de blocuri, trotuare, zonă verde şi alte amenajări exterioare acestora.
La data de 24 iulie 2002 W.C.J. a atacat în justiţie dispoziţia Primarului municipiului Braşov, solicitând anularea actului şi obligarea primarului să emită decizie de restituire în natură a suprafeţei de 581,94 mp din terenul total de 631,08 mp înscris în C.F. nr. 24649 Braşov sub nr.top 8782/1/a/53, adică terenul neafectat de construcţii sau alte detalii de sistematizare. În caz de refuz, s-a cerut obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii de 5.000.000 lei/zi de întârziere.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 491/S din 25 octombrie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Braşov şi a respins acţiunea reclamantei pentru acest considerent.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 6/Ap din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanta W.C.J.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut şi motivat că potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, unitatea administrativ-teritorială este aceea care îşi exercită drepturile procedurale şi îşi îndeplineşte obligaţiile procesuale ca reclamant sau pârât, sau, în alţi termeni, îşi valorifică capacitatea procesuală de exerciţiu prin primar sau preşedintele consiliului judeţean, după caz.
Aceasta înseamnă că parte în proces şi deci calitate procesuală activă sau pasivă vor avea comuna, oraşul, municipiul sau judeţul, iar nu primarul sau preşedintele consiliului judeţean, care sunt doar organele (autorităţile executive) prin care unitatea administrativ-teritorială îşi exercită drepturile şi obligaţiile procesuale.
Instanţele au considerat că cererea în justiţie trebuia formulată direct împotriva municipiului în calitate de pârât, iar nu împotriva primarului care nu are calitate procesuală.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului în termen legal a declarat recurs reclamanta W.C.J. care a criticat hotărârile pronunţate în cauză în temeiul următoarelor motive: instanţele au interpretat greşit prevederile art. 24 alin. (7) şi art. 26 din Legea nr. 10/2001, precum şi dispoziţiile art. 61 şi art. 71 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale; reclamanta a îndreptat acţiunea împotriva emitentului dispoziţiei, respectiv a Primarului municipiului Braşov; dacă instanţele au apreciat că dispoziţia trebuia emisă de municipiul Braşov şi nu de primar, trebuiau să procedeze la anularea actului pentru depăşirea competenţelor primarului şi nu să respingă acţiunea.
Soluţia adoptată de instanţe este păgubitoare pentru recurenta-reclamantă, care, nu mai poate în prezent să formuleze o nouă acţiune împotriva Municipiului Braşov deoarece este depăşit termenul de 30 de zile stipulat de Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că restituirea în natură, soluţie cerută de recurenta-reclamantă în prezentul demers judiciar, se va face direct de către unitatea care deţine imobilul solicitat. Prin unitate deţinătoare se înţelege orice persoană juridică de drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, precum şi organizaţiile cooperatiste care deţin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condiţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti".
Art. 23 din legea citată reglementează procedura administrativă de restituire în natură a imobilelor, alin.6 al articolului arătând că „prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari potrivit art. 20 alin. (3)".
Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reglementează situaţia în care restituirea în natură a imobilului solicitat nu este aprobată sau nu este posibilă, caz în care deţinătorul nemişcătorului este obligat ca prin decizie sau dispoziţie motivată să facă în termen de 60 de zile persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, iar alin. (7) al articolului arată că în situaţia în care oferta este refuzată, persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia emisă în condiţiile alin. (1).
În fine, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală „primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie".
Textul foloseşte noţiunea de „primarul reprezintă", reprezentarea desemnând instituţia prin care o persoană numită reprezentant îndeplineşte acte procedurale în numele şi interesul altei persoane care este parte în procesul civil. Legislaţia noastră procesuală cunoaşte două forme ale reprezentării judiciare: reprezentarea legală (sau necesară) şi reprezentarea convenţională (sau voluntară). Reprezentarea legală operează doar în cazurile anume determinate de lege, exempli gratia fiind art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Din prevederile legale mai sus menţionate rezultă că, în situaţiile în care imobilele solicitate au ca persoană juridică deţinătoare primăria, dispoziţiile date în temeiul Legii nr. 10/2001 se emit de către primar. Mutatis mutandis, acţiunea în justiţie va fi deschisă şi va fi îndreptată de persoana îndreptăţită nemulţumită de soluţia adoptată prin dispoziţie împotriva primarului ce a emis dispoziţia şi care reprezintă, în temeiul legii comuna, oraşul şi municipiul atât în faza procedurii administrative instituită de Legea nr. 10/2001, cât şi, ulterior, în justiţie, legiuitorul neînţelegând, sub aspectul reprezentării unităţilor administrativ-teritoriale, să facă vreo deosebire între fază, obligatorie, a procedurii administrative şi cea judiciară.
Faţă de cele ce preced, se constată că prin interpretarea eronată a legii cele două instanţe au respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive, motiv pentru care se va admite recursul reclamantei cu consecinţa reluării judecăţii la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta W.C.J. împotriva deciziei nr. 6/Ap din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 491/s din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1524/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1649/2003. Civil. Legea nr. 10/2003. Recurs → |
|---|
