ICCJ. Decizia nr. 2244/2003. Civil. Anulare titlu propr. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2244
Dosar nr. 2114/2003
Şedinţa publică din 17 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 176/2000, pe rolul Judecătoriei Videle, reclamantul B.T. a chemat în judecată Comisia Judeţeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia locală Cosmeşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, solicitând instanţei anularea titlului de proprietate nr. 2800063 din 27 iunie 1995, eliberat de Comisia Judeţeană Teleorman.
În considerentele acţiunii, reclamantul a arătat în esenţă că în locul terenului pe care l-a avut, aflat în vatra satului (unde de altfel se află şi casa de locuit) a fost pus în posesie cu un teren degradat, pe care se află o sondă dezafectată.
Judecătoria Videle, prin sentinţa civilă nr. 238 din 29 februarie 2000, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând că, deşi legal citat, reclamantul nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine cererea şi nici nu a prezentat acte care să ateste că titlul de proprietate emis, ar fi lovit de nulitate relativă.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca tardiv de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin Decizia nr. 1008 A din 2 noiembrie 2001.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul nu a exercitat apelul în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, hotărârea primei instanţe i-a fost comunicată reclamantului la 13 martie 2000, iar apelul a fost înregistrat la 9 octombrie 2001, cu mult după expirarea termenului prevăzut de lege.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a invocat faptul că în mod greşit nu s-a dispus anularea titlului de proprietate, întrucât în acest titlu trebuia inclus terenul deţinut de el anterior cooperativizării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, constatând lipsa părţilor la termenul din 29 ianuarie 2002, a dispus suspendarea judecăţii conform cu art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 3065 din 18 septembrie 2002 a trimis cauza la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
După casarea cu trimitere, prin Decizia nr. 548 din 11 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a constatat nul recursul formulat de reclamantul B.T. împotriva deciziei pronunţată de tribunal.
Instanţa a reţinut că, întrucât apelul a fost respins ca tardiv, pe calea recursului, nu puteau fi valorificate decât critici vizând această soluţie şi nu critici ce antamează fondul cauzei.
Reclamantul a declarat un alt recurs şi împotriva acestei decizii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Este de reţinut că acţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost soluţionată în primă instanţă de judecătorie, apoi apelul declarat împotriva sentinţei a fost soluţionat de către tribunal, iar recursul declarat împotriva deciziei tribunalului a fost soluţionat de Curtea de apel, care a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
În consecinţă, cauza a parcurs cele două grade de jurisdicţie reglementate în sistemul judiciar român, iar împotriva hotărârii pronunţate în apel s-a exercitat şi calea extraordinară de atac a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii, este irevocabilă, iar potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Hotărârea atacată nu se înscrie în nici una din categoriile menţionate de textul mai sus citat, neexistând potrivit reglementărilor procedurale în vigoare, posibilitatea de a formula „recurs la recurs".
Pe cale de consecinţă, recursul formulat de reclamantul B.T., va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B.T. împotriva deciziei nr. 548 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2276/2003. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2236/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
