ICCJ. Decizia nr. 2276/2003. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2276
Dosar nr. 1129/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 10285 din 27 septembrie 2002, reclamanţii N.L. şi N.M. au chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local Timişoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că exproprierea nu s-a efectuat în termen de un an de la data înscrierii în C.F. şi în consecinţă, să se dispună radierea de la poziţia B 11 a Statului Român şi înscrierea ca proprietari a reclamanţilor.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 1138 din 26 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a admis acţiunea, s-a dispus retrocedarea imobilului înscris în C.F. nr. 13820 Timişoara nr.top 5778/II, ap. nr. 2, radierea Statului Român de sub B 11 din C.F. 13820 Timişoara şi autorizarea înscrierii reclamanţilor ca proprietari asupra imobilului înscris în C.F. nr. 13820 Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 6 din 3 februarie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut în esenţă, pe de o parte, că imobilul în litigiu a fost proprietatea reclamanţilor până în 1988, când a fost expropriat, în baza Decretului nr. 83/1988, măsura exproprierii nemai fiind pusă în aplicare, iar pe de altă parte, cu privire aspectul invocat în apel de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, referitor la încălcarea dreptului la apărare prin necomunicarea înscrisurilor însoţitoare cererii introductive, instanţa de apel a constatat că pârâtul a fost reprezentat în faţa instanţei prin consilierul juridic delegat, care a avut deci posibilitatea să studieze dosarul şi să formuleze întâmpinare.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că nici motivul de apel, care se referă la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiat, deoarece cererea reconvenţională a fost examinată prin prisma temeiului de drept invocat, respectiv art. 35 din Legea nr. 33/1994, care a şi constituit temeiul admiterii acţiunii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara reprezentat prin Primar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că acţiunea este inadmisibilă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001, act normativ de care reclamanţii nu au înţeles să uzeze.
În motivarea cererii de recurs s-a mai susţinut că reclamanţii ar fi putut invoca prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 dacă introducerea acţiunii ar fi fost făcută înainte de apariţia Legii nr. 10/2001 urmându-se a stabili dacă scopul exproprierii a fost sau nu realizat.
Recursul nu este fondat.
În speţă, nefiind atins scopul exproprierii, imobilul în litigiu fiind folosit şi în prezent de către intimaţii-reclamanţi, sunt aplicabile prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică. Rezultă că legea sancţionează, în beneficiul expropriatului, lipsa de interes a expropriatorului faţă de imobilul expropriat, manifestată în neutilizarea acestuia în termen de un an de la expropriere. Astfel, având în vedere temeiul legal menţionat, expropriatul este titularul dreptului de retrocedare al imobilului.
Imobilul în litigiu, înscris în C.F. nr. 13820 Timişoara nr.top 5778/II, a fost proprietatea intimaţilor reclamanţi, N.L. şi N.M., până în anul 1988, când a fost expropriat în vederea construirii de blocuri de locuinţe, în baza Decretului nr. 83/1988. De la acea dată şi până în prezent, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, imobilul nu a suferit nici un fel de modificări, planul de sistematizare pentru care s-a aplicat măsura exproprierii nemai fiind pus în aplicare.
Având în vedere această situaţie de fapt şi văzând şi dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, care reglementează în mod expres posibilitatea cererii retrocedării imobilelor expropriate, dacă în termen de un an nu au fost destinate scopului pentru care au fost preluate, în mod legal şi temeinic s-au pronunţat instanţele cu ocazia judecării fondului şi apelului, măsura retrocedării imobilului fiind pe deplin justificată.
Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii. Evident, dacă pentru exproprierile anterioare legiuitorul ar fi avut în vedere să nu fie aplicabile dispoziţiile Legii nr. 33/1994, ar fi prevăzut expres această interdicţie.
Aşadar, este de reţinut că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 rămân în continuare aplicabile, producându-şi efecte şi asupra exproprierilor efectuate în perioada 6 martie 1945 – decembrie 1989.
În acest context, nu este justificată susţinerea pârâtei, potrivit căreia acţiunea ar fi inadmisibilă în raport de prevederile Legii nr. 10/2001. Este de observat că cererea reclamanţilor a fost examinată prin prisma temeiului de drept invocat, respectiv art. 35 din Legea nr. 33/1994, care a şi constituit temeiul admiterii acţiunii lor.
Din acest punct de vedere este corectă soluţia de respingere ca nefondat a apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 1138 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiş, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara reprezentat prin Primar împotriva deciziei civile nr. 6 din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2247/2003. Civil. Ordonanta presedintiala.... | ICCJ. Decizia nr. 2244/2003. Civil. Anulare titlu propr. Recurs → |
|---|
