CSJ. Decizia nr. 2481/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2481Dosar nr.202/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1620 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă şi a sentinţei civile nr.519 din 31 mai 2002 a Tribunalului Maramureş.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Justiţiei prin consilier juridic A.M.. Au lipsit intimaţii–reclamanţi H.T., S.M., B.L., C.I., M.G., L.I., A.I., B.A., P.F., S.E., D.E., S.M., U.M., B.M., P.F., C.D., C.C., P.I., Ş.M., C.L., S.D., S.D., P.C.D., Ţ.A.şi T.T., intimatul-pârât Tribunalul Maramureş şi intimata-chemata în garanţie Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor.
Consilier juridic M.A.solicită admiterea recursului în anulare, astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2002 sub nr.2784 pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamanţii H.T., S.M., B.L., C.I., M.G., L.I., A.I., B.A., P.F., S.E., D.E., S.M., U.M., B.M., P.F., C.D., C.C., P.I., Ş.M., C.L., S.D., S.D., P.C.D., Ţ.A.şi T.T. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite şi Tribunalul Maramureş în calitate de ordonator secundar de credite, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pe pârâţi să restituie sumele încasate prin reţinerea nelegală a procentului de 7% din salariu cu titlu de primă pentru asigurări de sanătate pe perioada 1 ianuarie 2000 - 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie, la data executării hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat, în esenţă, că prin Legea nr.92/1992 şi HGnr.409/1998 s-a instituit gratuitatea asistenţei medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, precum şi pentru familiile acestora.
Se mai arată că aceste prevederi legale au un caracter special şi ele derogă de la prevederile Legii 145/1999 privind asistenţa medicală, lege care are un caracter general şi că abia prin legea nr.118 din 20 martie 2001 prin care s-a aprobat OUG nr.179/1999 au fost modificate prevederile art.99 din legea nr.92/1992 în sensul de a include magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate în categoria persoanelor obligate la plata asigurărilor de sănătate.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii deoarece reclamanţii au dreptul la asistenţă medicală gratuită dacă fac dovada reţinerii în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate a primelor de asigurare. Printr-o completare la întâmpinare, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei în raport de faptul că sumele ce reprezintă contribuţia la asigurările sociale de sănătate, în cuantum de 7% din drepturile salariale, nu au fost reţinute de acesta ci de Tribunalul Maramureş întrucât cu acesta au reclamanţii raporturi de muncă. S-a mai susţinut că, de altfel,nici Tribunalul Maramureş nu are calitate procesuală pasivă, acesta nefiind decât un intermediar între reclamanţi şi Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, sumele reţinute fiind virate lunar acestei instituţii, conform contractului de asigurare. Ministerul Justiţiei a formulat şi o cerere de chemare în garanţie a Casei de Asigurări O.P.S.N.A.J. Bucureşti solicitând instanţei ca, în ipoteza în care va fi admisă acţiunea principală, să se admită şi cererea de chemare în garanţie şi să fie obligată chemata în garanţie la restituirea sumelor reţinute de la reclamanţi şi virate lunar cu titlu de contribuţie pentru asigurările sociale.
Tribunalul Maramureş,prin sentinţa civilă nr.519 din 31 mai 2002 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a Tribunalului Maramureş. A admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pe pârâţi să restituie reclamanţilor sumele reţinute nelegal din salarii, în procent de 7%, reprezentând contribuţie la asigurările sociale de sănătate pentru perioada 1.01.2000 – 1.03.2001, la valoarea actualizată, în funcţie de rata inflaţiei la momentul plăţii. În temeiul art.165 C.proc.civ., a disjuns cererea de chemare în judecată a CASAOPSNAJ formulată de Ministerul Justiţiei pe care a trimis-o, spre competentă soluţionare, secţiei comerciale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că legea nr.145/1997 constituie legea generală în materia asigurărilor sociale de sănătate iar legea nr.92/1992 reprezintă norma specială şi că, în cazul concursului de legi, norma specială se aplică ori de câte ori se află în prezenţa unui caz ce intră sub incidenţa sa, chiar şi atunci când este mai veche decât norma generală şi nu poate fi abrogată sau modificată decât expres de o normă generală. S-a mai reţinut că, în condiţiile în care legea civilă nu retroactivează, în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, în materia asigurărilor sociale, reclamanţilor li se aplică prevederile art.99 din legea nr.92/1992 în sensul că aceştia nu datorează contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, iar începând cu 1 aprilie 2001 se aplică art.99 din legea nr.92/1992 astfel cum a fost modificat prin legea nr.118/2001.
Referitor la cererea de chemare în garanţie a reţinut că raporturile juridice dintre pârât şi chemata în garanţie sunt de altă natură decât de dreptul muncii, completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă nefiind competent material a soluţiona această cerere.
Curtea de Apel Clujprin Decizia civilă nr.1620 din 23 iulie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei apreciind că gratuitatea asistenţei medicale a categoriei de persoane din care fac parte reclamanţii nu poate fi interpretată, până la modificarea art.99 din legea nr.92/1992 prin legea nr.118/2001, decât prin scutirea de plată a contribuţiei la fonsul de asigurare socială de sănătate, astfel că pretenţiile reclamanţilor sunt justificate.
În conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 şi art.330 pct.2 C.proc.civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr.1620 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă şi a sentinţei civile nr.519 din 31 mai 2002 a Tribunalului Maramureş, considerând că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens, se arată că, în conformitate cu art.99 din Legea 92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr.409/1998 precum şi prin Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri, în sensul că acordarea gratuităţilor se face în condiţiile prevăzute de Legea 145/1997.
Se susţine în recursul în anulare că printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menţionate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se mai invocă faptul că în Legea 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini şi apartizi care au reşedinţa în România, că cei exceptaţi de la plata contribuţiei sunt nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege iar în aceste categorii de persoane nu figureazămagistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că, din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare se apreciază că, prin hotărârile criticate, instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În consecinţă, pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea acţiunii reclamanţilor ca nelegală.
Recursul în anulare este fondat.
Este de observat, în primul rând, că atât în considerentele hotărârilor criticate cât şi în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleaşi prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Printr-o interpretare sistemică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate, se vor reţine cele ce urmează.
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art.99 şi art.141 din Legea nr.92/1992 republicată la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliat de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze însă condiţiile de acordarea acestora se stabilesc prin hotărâre a guvernului, astfel cum stipulează alin.2 al art.99.
La data de 20 iulie 1998, Guvernul a emis Hotărârea nr.409 care, în art.1, prevede că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998), acelaşi lucru fiind prevăzut şi în Normele comune nr.318/F.B. – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG 409/1998.
În consecinţă, trebuie avute în vedere aceste acte normative care arată, fără echivoc, că beneficiul gratuităţilor prevăzut de art.99 şi art.141 din Legea nr.92/1992 se face în condiţiile Legii nr.145/1997 al cărei art.4 prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliu în ţară iar în aliniatul al doilea arată în mod imperativ că „asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
În articolele 6 şi 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa – anume ca beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca persoanele prevăzute în art.99 şi art.141 din Legea nr.92/1992 să aibe calitatea de asiguraţi, fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimitere la „condiţiile legii 145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzându-i în categoriile la care fac referire art.6 sau 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptaţilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Ca atare, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condiţiile legii nr.145/1997" a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportul între legea specială nr.92/1992 şi legea generală nr.145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai înainte menţionate încălcând esenţial legea ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
De altfel, distinct de cele mai înainte menţionate,prin legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr.179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea legii 92/1992, aliniatul 1 al articolului 99 a căpătat următorul cuprins „magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează, odată în plus, că voinţa legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurări sociale de sănătate.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate, văzând şi dispoziţiile art.314 C.proc.civ. urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate şi, pe fond, a respinge acţiunea reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr.1620 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Civilă şi sentinţa civilă nr.519 din 31 mai 2002 a Tribunalului Maramureş şi, în fond, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2479/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2478/2003. Civil → |
|---|
