CSJ. Decizia nr. 2479/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2479DOSAR. 132/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 februarie 2002 la Judecătoria Craiova reclamanta F.F. a solicitat în contradictoriu cu B.D.D. încuviinţarea să păstreze după divorţ numele B. avut în timpul căsătoriei.
Reclamanta şi-a motivat cererea pe împrejurarea că timp de 25 de ani a fost cunoscută cu acest nume în mediul universitar în care activează atât în calitate de cadru didactic cât şi de publicist.
Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă nr. 6572 din 20 martie 2002 a admis acţiunea şi a încuviinţat reclamantei să poate numele dobândit în timpul căsătoriei. Instanţa a motivat hotărârea în drept pe art. 40 C. fam. şi în fapt pe îndelungata activitate universitară şi publicistică în ţară şi străinătate a reclamantei desfăşurată sub numele de B.
În temeiul art. 300 alin. (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a dat curs cererii Ministrului Justiţiei şia declarat recurs în anulare împotriva sentinţei nr. 6572/2002 a Judecătoriei Craiova devenită irevocabilă la 17 aprilie 2002 prin neexercitarea căilor de atac.
S-a considerat în motivarea recursului în anulare că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii - art. 40 alin. (2) C. fam. pronunţând în acest fel o soluţie vădit netemeinică. Astfel prin hotărârea de divorţ (sentinţa civilă nr. 2303 din 26 februarie 1998) a Judecătoriei Craiova s-a hotărât, prin înţelegerea părţilor ca B F. să poarte numele avut înaintea căsătoriei, B.
Prin pronunţarea soluţiei de încuviinţare a purtării numelui din căsătorie printr-o sentinţă ulterioară celei de divorţ s-au încălcat dispoziţiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat – pentru cererea referitoare la nume.
S-a mai reţinut în motivele de recurs că în prezent reclamanta s-a căsătorit şi poartă numele F. – sub care a şi formulat acţiunea introductivă de instanţă. Acest fapt a fost certificat şi semnalat Ministerului Justiţiei prin scrisoarea nr. S/1697808/22 august 2002 a Ministerului de Interne.
Recursul în anulare este întemeiat şi se va admite pentru următoarele considerente.
La desfacerea căsătoriei prin divorţ art. 40 din C. fam. oferă două soluţii în privinţa numelui ce se va purta după divorţ.
Soţii se pot învoi ca şi după divorţ soţul care a luat numele de familie al celuilalt soţ, în timpul căsătoriei, să poarte acest nume. În lipsa unei învoieli între soţi instanţa poate da această încuviinţare pentru motive temeinice.
A doua situaţie se referă la cazul în care, între soţi nu există o asemenea învoială sau instanţa nu a dat încuviinţarea. In acest caz fiecare soţ îşi reia numele anterior căsătoriei.
În cazul în speţă nu a existat o învoială între soţi pentru ca reclamanta să poarte după divorţ numele din căsătorie şi nici reclamanta nu a solicitat acest lucru. Ca urmare, prin sentinţa civilă nr. 2303/1998 s-a dispus ca reclamanta să poarte în viitor numele avut anterior căsătoriei, B. Această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
Faţă de această împrejurare nu se mai putea pronunţa o nouă hotărâre cu privire la un capăt de cerere soluţionat deja printr-o hotărâre definitivă fără să se încalce dispoziţiile art. 1201 C. civ. care se referă la autoritatea de lucru judecat.
De altfel nici nu se mai putea interveni pe cale judiciară cu o asemenea cerere în situaţia în care reclamanta este recăsătorită şi se numeşte în prezent F. Reclamanta îşi putea schimba acest nume potrivit regulei cuprinse în art. 12 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 numai în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege care în cazul din speţă este Ordonanţa 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.
Pentru motivele arătate se va admite recursul în anulare se va casa sentinţa atacată şi pe fond se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 6572 din 20 martie 2002 a Judecătoriei Craiova pe care o casează şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta F. (fostă B) F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publicăastăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 249/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2481/2003. Civil → |
|---|
