CSJ. Decizia nr. 2478/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2478
Dosar nr. 5/2003
Şedinţa publică din 10 iunie2003
S-a luat în examinare recursul în anularedeclarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţieîmpotriva deciziei civile nr.3 Rdin 4 ianuarie 2002a Curţii de ApelAlba Iulia – Secţia civilă şi deciziei nr. 680 A din 25 mai 2001 a Tribunalului Alba – Secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat intimaţii-reclamanţi I.D.şi I.C.D., personal şi asistaţi de avocat C.V.A.care l-a reprezentat şi pe intimatul-reclamant I.D.F., lipsind intimata-pârâtă S.M..
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Public susţine motivele recursului în anulare şi arată că hotărârile judecătoreşti atacate sunt esenţial nelegale fiind date cu încălcarea principiilor ce guvernează opţiunea succesorală, calitatea de succesor, forma autentică a declaraţiei de renunţare expresă la moştenire, fiind totodată şi vădit netemeinice. Solicită, în temeiul art. 314 C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi menţinerea sentinţei civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia, ca legală şi temeinică.
Avocat C.V.A.solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C.proc.civ. recurs în anularea deciziei civile nr. 680/25 mai 2001 a Tribunalului Alba şi deciziei civile nr. ¾ ianuarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că hotărârile pronunţate de instanţele de apel şi recurs sunt esenţial nelegale şi totodată vădit netemeinice, fiind date cu încălcarea principiilor ce guvernează opţiunea succesorală, calitatea de succesor, forma autentică a declaraţiei de renunţare expresă la moştenire.
S-a menţionat că, în speţă, E.I., arenunţat expres la succesiunea părinţilor săi, T.C.şi T.I., prin declaraţie autentică notarială.
S-a precizat că anterior renunţării, E.I. nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii, că nu a fost parte în antecontractul de vânzare-cumpărare din 20 octombrie 1988 ce a avut ca obiect înstrăinarea bunului imobil succesoral.
Recursul în anulare urmează să fie respins ca nefundat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr.8065 din 16 octombrie 2000 reclamanţii I.D., I.D.F.şi I.D.C.au chemat în judecată pe pârâta S.M.solicitând să se constate nulitatea absolută a declaraţiilor notariale autentificate sub nr.16981 şi nr.16982 din 19 octombrie 1989 prin care autoarea lor, I.E.a renunţat expres la succesiunile părinţilor săi, T.C., decedat la data de 1 mai 1974 şi T.I., decedată la data de 19 mai 1988, să se dispună modificarea certificatului de moştenitor nr.1128/1989 în sensul de a se constata calitatea de moştenitoare a E.I., alături de pârâtă, în cotă de ½ din masa succesorală.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că E.I. a acceptat tacit succesiunile părinţilor săi anterior renunţării, cele două surori au convenit să vândă bunul succesoral – imobilul situat în comuna Gulda de Jos, judeţul Cluj, au încasat şi împărţit o parte din preţ. Au mai precizat reclamanţii că după rezoluţiunea actului de înstrăinare E.I. şi M.S. au restituit cumpărătorilor, în cote egale, preţul încasat şi contravaloarea unor îmbunătăţiri.
Judecătoria Alba Iulia prin sentinţa civilă nr. 381 din 1 februarie 2001 a respins acţiunea.
Tribunalul Alba – Secţia civilă prin Decizia civilă nr.680/25 mai 2001 – menţinută prin Decizia civilă nr.3/4 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 381 din 1 februarie 2001 a Judecătoriei Alba Iulia pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis acţiunea în parte. S-a constatat nulitatea absolută a declaraţiilor E.I.nr. 16981 şi nr. 16982 din 19 octombrie 1989, s-a stabilit calitatea acesteia de succesoare legală a părinţilor săi T.C.şi T.I..
Instanţele de apel şi recurs au stabilit o corectă situaţie de fapt, pronunţând hotărâri temeinice.
Astfel, la data de 1 mai 1974 a decedat T.C.iar la data de 19 mai 1988 T.I..
După decesul lui T.C., succesiunea acestuia a fost acceptată tacit de soţia supravieţuitoare I.T.precum şi de cele două fiice E.I. şi M.S.
După decesul I.T. moştenirea acesteia a fost acceptată tacit de ambele fiice, E.I. şi M.S. Astfel din răspunsurile la interogatorii ale pârâtei S.M. rezultă că după decesul părinţilor ambele susori au preluat pur şi simplu moştenirea şi au administrat imobilul situat în Gulda de Jos, nr.268, Judeţul Cluj (bun succesoral; după moartea mamei lor, intervenită la 19 mai 1988, împreună au hotărât să vândă bunul succesoral unei familii, au încasat de la cumpărători o sumăde bani pe care au împărţit-o egal; că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost scris de E.I., la data de 20 octombrie 1988.
Instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită.
Potrivit art. 689 C.civ.acceptarea poate fi sau expresă sau tacită; este tacită (printre altele) când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.
Acţiunea succesorală este un act juridic unilateral şi în principiu irevocabil. De aceea cel care a acceptat moştenirea nu mai poate reveni asupra acceptării decât în cazurile anume prevăzute de lege. „Art. 694 C.civ., dispune că majorul nu poate să-şi atace acceptarea expresă sau tacită a succesiunii decât în cazul când această acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuinţat în privinţă-i. El nu poate reclama în contra acceptării pentru cerinţe de vătămare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absobită sau micşorată cu mai mult de jumătate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptării".
Cum în speţă E.I. a acceptat tacit, pur şi simplu moştenirea, declaraţiile ulterioare ale acesteia în sensul că „nu a făcut nici un act sau fapt de acceptare tacită, expresă sau forţată" nu pot produce efectele juridice ale unor renunţări la succesiune.
Cum instanţele de fond şi de apel au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, Curtea va respinge recursul în anulare ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 3 R din 4 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă şi deciziei civile nr. 680 A din 25 mai 2001 a Tribunalului Alba – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2481/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2476/2003. Civil → |
|---|
