CSJ. Decizia nr. 2483/2003. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2483
Dosar nr. 2014/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii M.C., R.D.I.şi A.S. împotriva deciziei civile nr.62 din 18 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentele-reclamante M.C. şi A.S., personal şi asistate de avocat V.M.U.care l-a reprezentat şi pe recurentul-reclamant R.D.I., intimatul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul general reprezentat de consilier juridic C.B., intimaţii-intervenienţi G.C., V.S., C.A.şi B.D., toţi reprezentaţi de avocat R.C.şi intimata-intervenientă S.C. B.I.C. SRL reprezentată de avocat T.G.
Avocat C.R. învederează instanţei că V.S. a decedat şi că moştenitorii acesteia sunt V.I.M.şi G.B.M.M.conform certificatului de calitate de moştenitor nr.25 din 4 iunie 2002 emis de notar public C.T., pe care-l depune în copie la dosar.Mai depune un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase încheiat între B.D. şi C.A., autentificat de notar public T.C.sub nr.273/1.02.2002. Solicită introducerea în cauză a moştenitorilor intimatei-interveniente V.S..
Curtea, văzând dispoziţiile art.243 alin.1 pct.1 C.proc.civ., introduce în cauză pe V.I.M.şi G.B.M.M.şi, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prelabile, dă cuvântul părţilor în susţinerea şi, respectiv combaterea recursului.
Avocat V.M.U.solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ. şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat şi a cererilor de intervenţie în interesul apelantului-pârât – Municipiul Bucureşti ca inadmisibilă şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr.119/6.02.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
Consilier juridic C.B., avocat R.C.şi avocat G.T., având cuvântul pe rând, solicită respingerea recursului ca nefondat şi depun concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 3.IV.2000 reclamanţii M.C., R.D.I.şi A.S.au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi Administraţia Domeniului Public Bucureşti pentru a se dispune de către instanţă retrocedarea terenului în suprafaţă de 1047 mp proprietatea reclamanţilor, teren ce a prisosit utilităţii publice pentru care a fost expropriată proprietatea situată în Bucureşti, str.Barbu Văcărescu nr.160, sector 2.
În motivarea acţiuniis-a arătat că imobilul în discuţie se compunea din teren de 1900 mp şi casă de cinci camere şi dependinţe şi a fost proprietatea autorilor reclamanţilor, B.P.şi B.C..
S-a mai arătat că imobilul a fost preluat în 1986 pentru cauză de utilitate publică fără forme legale şi fără despăgubiri, fiind deţinut în prezent de Administraţia Domeniului Public, din totalul de 1900 mp, o suprafaţă de 853 mp fiind liberă de construcţii.
Reclamanţii şi-au restrâns pretenţiile la restituirea numai asuprafeţei de teren de 970,07 mp constatată a fi liberă de construcţii prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă prin sentinţa civilă nr.119/6.II.2001 aadmis acţiunea precizată şi a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti să lasereclamanţilor în proprietate şi posesie terenul de 970,07 mp situat în str.Barbu Văcărescu nr.160. Pârâta Administraţia Domeniului Publica fost scoasă din cauză pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin actul de vânzare-cumpărare nr.737/1972 R.D.I.şi R.D.C.au dobândit proprietatea asupra unei cote de 2/3 din imobilul situat în Bucureşti str.Barbu Văcărescu nr.100, sectorul 2, compus din teren în suprafaţă de 1900 mp şi construcţie. Vânzătoarea B.C. a dobândit imobilul în timpul căsătoriei, cota soţului fiindu-i transmisă prinsuccesiune. Alături de R.D.I.şi C.(devenită M., urmare divorţului) este coproprietară a imobilului şi D.M., succesoare şi ea a soţilor B. şi la rândul ei, continuată în drepturi, prin succesiune, de fiica acesteia, A.S.(a treia reclamantă).
S-a mai reţinut că imobilul din litigiu a fost preluat în fapt în anul 1990, el regăsindu-se în listele anexe la HG 556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în municipiul Bucureşti şi în sectorul agricol Ilfov. În legătură cu acest act normativ s-a apreciat că nu poate avea caracterul unei exproprieri de utilitate publică, el neputând produce efecte decât pentru viitor. S-a mai considerat că preluarea a fost abuzivă şi pentru faptul că despăgubirile au fost acordate ulterior şi nu anticipat şi deci este îndreptăţită revendicarea reclamanţilor în temeiul art.480 C.civ.
Expertiza a identificat o suprafaţă de 970,07 mp liberă de construcţii iar reclamanţii şi-au redus pretenţiile la această suprafaţăcu ocazia dezbaterilor în fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul Bucureşti, criticând soluţia în esenţă pentru împrejurarea că în mod greşit s-au interpretat actele prezentate neobservându-se că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii lor procesuale active, neprezentând titlul de proprietate.Terenul în discuţie în suprafaţă de 1580 mp a fost dobândit de soţii B. în 1950 de la F.B.pe baza unui act sub semnătură privată, vânzătoarea fiind proprietară în indiviziune cu alte trei persoane.
Că, de asemenea, nu s-a observat nici că prin Decizia 2312/21decembrie 1949 Comitetul Provizoriu al Sfatului Popular Bucureşti afost expropriată proprietatea deţinută de F.B.împreună cu C.E., S.V.şi A.G.(art.I poz.3 din Decizia menţionată).Prin Decretul 105/27.IV.1950 s-a expropriat şi trecut în proprietatea statului terenul înstrăinat de coindivizara F.B.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr.62/18.II.2002 a admis apelul şi cererilede intervenţie în interesul Municipiului Bucureşti formulată în această fază a procesului de către intervenienţii S.C. B. C. I. SRL, G.C., V.S., B.D. şi C.A.. A fost schimbată în tot sentinţa civilă 119/2000 şi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii soţilor B.P.şi C. conform certificatelor de moştenitor existente la dosar dar că nu au făcut dovada titlului de proprietate al autorilor lor. Chitanţa sub semnătură privată încheiată cu un coindivizar pentru o suprafaţă de teren neindividualizată prin număr şi vecinătăţi în str.Barbu Văcărescu, nu valorează titlu de proprietate.
S-a considerat că această chitanţă este un antecontract de vânzare-cumpărare nefinalizat, urmat de o expropriere în 21.IV.1950 a întregii proprietăţi indivize deţinute de F.B., C.E., S.V.şi A.G.
S-a constatat că prin sentinţa civilă 327/23.I.2001 a Tribunalului Bucureşti s-a admis acţiunea în revendicare formulată de G.C., V.S., B.D. şi C.A., fiind obligaţi mai mulţi pârâţi – persoane juridice – să lase acestora în deplină proprietate o suprafaţă totală de 131.995,99 mp. teren situat în perimetrul străzilor Barbu Văcărescu, Gh.Ţiţeica şi Luigi Garvani, teren cu privire la care s-a emis dispoziţia 84/29.VIII.2001 a Primarului General de restituire în natură a dreptului de proprietate, drept înscris în CF la 10.X.2001.
S-a mai constatat că între intervenienţii C.G., S.V., D.B.şi A.C.pe de o parte şi intervenienta S.C. B.I.C.SRL, pe de altă parte a intervenit un contract de închiriere A 279280 la 24.X.2001, pe o perioadă de 49 de ani.
Instanţa a mai reţinut neconcordanţa în privinţa întinderii suprafeţei de teren în litigiu. Reclamanţii au pretins 1900 mp că ar fi fost deţinuţi de soţii B. iar din diferitele acte de la diverse autorităţi au rezultat suprafeţe variabile: 824 m teren şi construcţie (fila 10 -dosar tribunal); 2020 mp teren (fila 131 –dosar apel); 2028 mp teren (fila 134 – dosar apel); 2084 mp (raportul de expertiză, din care 1077,43 suprafaţă afectată de modernizarea străzii Barbu Văcărescu şi 970,02 mp teren liber şi care deci se referă la o altă suprafaţă totală de 2048 mp în urma adiţionării).
Instanţa a mai remarcat că indiviziunea în care se află reclamanţii asupra terenului revendicat mai cuprinde un coproprietar B.D.S.fiica înfiată, cu privire la care nu s-a făcut nici o probă.
Împotriva acestei decizii au formulat în termen legal recurs reclamanţii M.C., R.D.I.şi A.S., invocând dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea nelegală şi netemeinică fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În esenţă s-a criticat soluţia sub trei aspecte:
- greşit s-a reţinut că reclamanţii nu au caluitate procesuală activă pentru că nu au dovedit un drept de proprietate asupra imobilului revendicat, fiind ignorate actele autentice prezentate atât pentru ei cât şi pentru autorii lor, soţii B.;
- greşit s-au comparat titlurile de proprietate ale reclamanţilor şi ale intervenienţilor câtă vreme intervenţiile au fost făcute în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti care nu a putut prezenta un titlu, pentru stat, care a procedat abuziv la demolare şi greşit s-a pretins, contrar art.1169 C.civ. să se facă dovada proprietăţii autorilor lor, o asemenea probă calificată drept diabolică, fiind criticată de doctrină şi practică.
- greşit s-au admis cererile de intervenţie în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti, cereri care în realitate s-au dovedit a fi în interes propriu, deci inadmisibile în această fază a procesului.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
În mod corect s-a reţinut de către curtea de apel că reclamanţii nu au făcut dovada titlului de proprietate al autorilor lor. Într-adevăr, soţii B.P.şi C. au încheiat cu F.B.la 16.I.1950 un act sub semnătură privată intitulat „act de vânzare cumpărare", pentru o suprafaţă de teren de 1580 mp în str.Barbu Văcărescu (fără număr), teren ce făcea parte dintr-o proprietate mai vastă deţinută de vânzătoare în indiviziune cu alte trei persoane.
Actul de vânzare-cumpărare face menţiunea vecinătăţilor şi indică o schiţă de plan care face parte integrantă din act dar, care nu însoţeşte acest document.
Actul sub semnătură privată nefiind finalizat prin autentificarea şi transcrierea sa, nu produce efectele juridice specifice vânzării-cumpărării, transcrierea dreptului de proprietate şi, ca urmare, lipseşte de aceste efecte şi transmiterea ulterioară – prin act autentic, nr.737/1972 – de la B.C. la soţii R.D.I.şi C. Acest din urmă act nu este suficient pentru a justifica titlul de proprietate pentru terenul revendicat pentru că el însuşi se bazează – textual, în cuprinsul său – pe actul sub semnătură privată. De remarcat că actul autentic de cumpărare al soţilorR.D. se referă la un teren de 1900 mp situat în str.Barbu Văcărescu nr.100.
În termenii art.1295 alin.2 C.civ.,"în materie de vindere de imobile drepturile care rezultă prin vinderea perfectată între părţi nu pot a se opune, mai înainte de transcripţiunea actului, unei a treia persoane care ar avea şi ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut".
Condiţia transcripţiunii este cerutăad validitatem şi nu ad probationem, iar în speţă, asupra terenului în discuţie înstrăinat de un coindivizar, mai deţineau drepturi de proprietate indiviză şi ceilalţi trei coindivizari. Aceştia din urmă după cum s-a reţinut în cauză şi-au revendicat, la rândul lor, drepturile de proprietate.
Ca urmare, în demersul de stabilire a dreptului deproprietate – conform rigorilor legale – a fostnecesar să se meargă în ascendenţă dinproprietar în proprietar, faţă de carenţele actelor prezentate şi nu s-au încălcat prin aceasta dispoziţiile art.1169 C.civ.
Nu s-au încălcat nici dispoziţiile art.51 şi 54 C.proc.civ. cu privire la cererile de intervenţie formulate deintervenienţi în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti. Coincidenţa de interese (în numele unei părţi şi în nume propriu nu poate conduce la respingerea de plano a intervenţiei făcute în interesul unei părţi din proces.
Distincţia se faceprin poziţia procesuală şi, legat de aceasta, prin drepturile procesuale de care poate uza o asemenea parte intrată în proces prin una sau alta din aceste forme.
Se constată, aşadar, că în mod corect s-a admis apelul pârâtului şi a fost respinsă acţiunea reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.C., R.D.I.şi A.S.împotriva deciziei civile nr.62 din 18 februarie 2002 aCurţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2559/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2480/2003. Civil → |
|---|
