ICCJ. Decizia nr. 2545/2003. Civil. Litigiu de munca ( pretentii). Recurs în anulare
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2545
Dosar nr. 4880/2003
Şedinţa publică din 30 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 octombrie 2002 la Tribunalul Alba sub nr. 7007, reclamanţii B.G., ş.a. au chemat în judecată pe pârâţii: Ministerul Justiţiei, Tribunalul Alba şi Casa O.P.S.N.A.J. Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi să le restituie sumele încasate cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, iar pentru reclamantul B.G. pentru perioada 1 august 2000 - 1 martie 2001, reactualizate cu rata inflaţiei specificate la valoarea nominală în tabelul anexat cererii, cu coeficientul de 30%, calculat la valoarea nominală a fiecărei creanţe.
În motivarea acţiunii reclamanţii, judecătorii, grefieri, grefieri-dactilografi şi alte categorii de personal auxiliar la Judecătoria Sebeş au precizat că, în intervalul mai sus menţionat, li s-a reţinut lunar, C.A.S. în procent de 7% din salariu, de către Tribunalul Alba, sumele fiind virate în contul Casa O.P.S.N.A.J., deşi potrivit art. 94 şi art. 41 din Legea nr. 92/1992 în vigoare în acea perioadă, beneficiau de asistenţă medicală gratuită.
Tribunalul Alba prin sentinţa civilă nr. 1065 din 20 nov. 2002; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Tribunalul Alba şi de Casa O.P.S.N.A.J.; a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâţii să restituie fiecăruia dintre reclamanţi sumele reţinute şi virate de Tribunalul Alba, pe perioada: 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, iar pentru B.G. pentru intervalul de 1 august 2000 - 1 martie 2001, reactualizate cu indicele de inflaţie până la data de 28 noiembrie 2002 şi în continuare până la data executării integrale a obligaţiei; a respins acţiunea formulată de M.R., C.I., B.I. şi P.N.M.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi, în consecinţă a respins acţiunea, faţă de acesta.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 prin Legea nr. 92/1992 şi OG nr. 409/1998 s-a instituit gratuitatea asigurărilor medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, dispoziţii legale care se coroborează şi cu prevederile Legii nr. 145/1999. Că, la data de 29 martie 2001, prin Legea nr. 118 aceste prevederi au fost modificate, dar acest act normativ este ulterior datei de 1 martie 2001.
Prin Decizia civilă nr. 1012 din 21 aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis recursul declarat de Casa O.P.S.N.A.J. şi a modificat sentinţa atacată în sensul că, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta-recurentă şi, pe cale de consecinţă a admis acţiunea reclamanţilor în sensul că a obligat Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Alba să le plătească sumele deţinute cu titlu de C.A.S. pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, iar pentru Belei Gheorghe pe perioada: 1 august 2000 - 1 martie 2001, reactualizate cu indicele de inflaţie până la data de 28 noiembrie 2002 şi în continuare până la data plăţii; a respins acţiunea formulată de M.R., C.I., B.I. şi P.N.M.; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Justiţiei şi de Tribunalul Alba.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs, a reţinut, în esenţă că pe perioada: 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, Tribunalul a reţinut fără temei legal cota de 7% contribuţie la asigurările sociale de sănătate din salariul reclamanţilor, în acea perioadă fiind în vigoare dispoziţiile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, potrivit cărora magistraţii în activitate şi pensionari, precum şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile Legii nr. 145/1997. Că, necuprinderea în art. 6 din Legea nr. 145/1997 a magistraţilor ca beneficiari ai asigurărilor de sănătate fără plata contribuţiei lunare, nu-i exclude pe aceştia şi nu-i obligă la achitarea sumelor respective cât timp, Legea nr. 92/1992 – lege specială derogatorie de la dreptul comun – prevede în mod expres că au dreptul la gratuitate.
S-a mai reţinut că, devreme ce magistraţii nu sunt scutiţi de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate prevăzute de Legea nr. 145/1997 această obligaţie revine instituţiei în care au fost încadraţi şi, nicidecum recurentei casa O.P.S.N.A.J.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 1065 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba şi deciziei civile nr. 1012 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, considerând că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Că, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar în condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr. 409/1998 precum şi Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităţilor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
Se susţine în recursul în anulare că printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menţinute, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se mai susţine şi faptul că, Legea nr. 145/1997, prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini şi apatrizi care au reşedinţa în România, precum şi obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; cei exceptaţi de la plata contribuţiei fiind nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate; că, prin tăcerea legiuitorului care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi, se deduce faptul ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, se concluzionează că prin hotărârile criticate instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut că, atât în considerentele hotărârilor criticate cât şi în motivele formulate în recursul în anulare, sunt invocate aceleaşi prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Printr-o interpretare sistemică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate, urmează a reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată în 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în alin. (2) art. 99.
În acest sens, Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409 care, în art. 1, arată fără echivoc că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 - intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 - acelaşi lucru este prevăzut şi în Normele comune nr. 3181/F.B. – 64 – 807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru aplicarea HG nr. 409/1998.
În consecinţă, trebuie avute în vedere aceste acte normative care arată fără echivoc că beneficiul gratuităţilor prevăzute de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condiţiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, iar în aliniatul al doilea arată în mod imperativ că „asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
În art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Cu alte cuvinte, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat că în mod explicit care este voinţa sa - anume că beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei, sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimitere la sintagma „în condiţiile Legii nr. 145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptaţilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Prin urmare, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condiţiile Legii nr. 145/1997" a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportul între Legea specială nr. 92/1992 şi Legea generală nr. 145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai înainte menţionate, încălcând esenţial legea, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Distinct de cele mai înainte menţionate urmează a mai reţine că anterior soluţionării irevocabile a cauzei, prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi complectarea Legii nr. 92/1992 alin. (1) al art. 99 are următorul cuprins „magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate", ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost constantă în sensul că gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurări sociale de sănătate.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei civile nr. 1012 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a sentinţei civile nr. 1065 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba. Se vor casa hotărârile atacate şi pe fond se va respinge acţiunea formulată de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1012 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia şi a sentinţei civile nr. 1065 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba.
Casează hotărârile atacate, şi pe fond respinge acţiunea reclamanţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 2543/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 249/2003. Civil. Lg. 54/1991. Recurs → |
---|