CSJ. Decizia nr. 261/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 261.
Dosar nr. 303/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 mai 2002 pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamantul B.R.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.C. Drăgăşani, obligarea acesteia din urmă să emită dispoziţie motivată, la notificarea de restituire în natură a imobilului (teren) situat în punctul „la magazin" din satul Balşoara, comuna Mădulari.
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 390/18 iunie 2002 a admis cererea şi a obligat pârâta să emită decizie sau dispoziţie motivată în conformitate cu Legea nr. 10/2001. A fost totodată obligată pârâta la 500.000 lei cu titlu de daune cominatorii, pe zi de întârziere, începând cu 27 mai 2002, până la executarea obligaţiei.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că reclamantul a transmis pârâtei o notificare la 29 ianuarie 2000, înregistrată la nr. 42 prin executorul judecătoresc prin care a solicitat restituirea în natură a unui teren ce a fost preluat fără titlu, anexând la notificare şi actele justificative.
Pârâta nu a răspuns nici la revenirea la notificare, făcută de reclamant ulterior, la 10 aprilie 2002. Instanţa a reţinut că pârâta avea obligaţia, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să răspundă petiţionarului prin dispoziţie, decizie sau ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 61/A din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Instanţa de apel nu a primit critica pârâtei în sensul că notificarea nu a respectat condiţiile impuse de Legea nr. 10/2001 fiind adresată în mod greşit acestei pârâte, bunul fiind în prezent deţinut de altă persoană în localitatea Mădulari – Boica.
S-a reţinut că terenul a intrat în proprietatea C.C. Drăgăşani, de la care a trecut în proprietatea C.C. Susani. Această din urmă cooperativă a vândut terenul, în 1999, unui cetăţean din comuna Mădulari. Ca urmare, conform art. 27 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi art. 11 alin. (5) din Normele metodologice date în aplicarea Legii nr. 10/2001, notificarea în mod corect a fost adresată unităţii care a deţinut imobilul revendicat.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat în termen recurs. S-a criticat soluţia Curţii de apel invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 7-10 din C. proc. civ. şi au fost reluate apărările formulate şi prin apel.
În esenţă se susţine că în mod greşit a fost obligată pârâta să se pronunţe cu privire la un imobil pe care nu-l mai deţine şi s-a aplicat greşit art. 8 din Legea nr. 10/2001, ignorându-se că această lege nu se aplică terenurilor care au făcut obiectul revendicărilor în baza Legii nr. 18/1991, cum este cazul în speţă. S-a mai arătat că instanţa a reţinut o altă situaţie de fapt şi de drept diferită de cele probate în dosar.
Recursul nu este fondat şi se va respinge pentru următoarele considerente.
La 29 ianuarie 2000 reclamantul a formulat o notificare către pârâtă, reînnoită la 10 aprilie 2002, solicitând restituirea în natură a unui imobil situat în satul Balşoara.
Pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 20 şiart. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituţie obligaţia de răspuns la notificare, într-un termen de 60 zile.
Nerespectarea acestor prevederi legale face de prisos orice discuţie legată de motivarea lipsei de răspuns din partea pârâtei şi în consecinţă de faptul dacă cererea de revendicare a reclamantului este sau nu întemeiată. Această din urmă problemă s-ar fi putut analiza numai în prezenţa exprimării unei poziţii de către pârâtă în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, adică printr-un răspuns la notificare în una din modalităţile prevăzute de această lege.
Ca urmare, în raport de petitul acţiunii introductive de instanţă şi faţă de lipsa de răspuns la notificare din partea pârâtei, în mod corect s-au pronunţat instanţele din cauză, admiţând acţiunea.
Pentru considerentele expuse urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C.C. Drăgăşani împotriva deciziei61 A din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2641/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2613/2003. Civil → |
|---|
