ICCJ. Decizia nr. 2641/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2641
Dosar nr. 4102/2003
Şedinţa publică din 31 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 788 din 1 februarie 2002, reclamanţii Ş.G., S.A., C.C., O.M., N.B., Z.W.B., S.I. şi F.A. au chemat în judecată pârâţii S.C. R. S.A. Reşiţa şi Prefectura Caraş Severin, pentru a se constata că reclamanţii sunt coproprietari, urmaşi ai coproprietarilor construcţiei din imobilul înscris în CF 1203 Berzovia, nr. top. 1225/b/1, moara de apă ncc. 339 cu teren de 5280 mp (extras CF nr. B 12), să se constate că imobilul de la pct. 1 a fost naţionalizat conform Legii nr. 119/1948 şi trecut în proprietatea Statului Român (extras CF sub B 14), să se constate că după 1990 imobilul a trecut în proprietatea R. S.A. Reşiţa şi apoi a C. S.A. Reşiţa, să se pronunţe o hotărâre prin care imobilul să fie restituit în natură reclamanţilor, la nevoie prin partaj, cu obligarea lor la sulta corespunzătoare faţă de pârâtul îndreptăţit şi să fie obligat la cheltuieli de judecată pârâtul care se opune.
La data de 19 iunie 2002 reclamanţii şi-au precizat acţiunea chemând în judecată pe pârâţii S.C. C. S.A. Reşiţa, Prefectura Judeţului Caraş Severin şi D.T., solicitând să se constate că imobilul a fost nelegal naţionalizat conform Legii nr. 119/1948 şi trecut în proprietatea Statului Român, să se constate că după 1990 imobilul a trecut în proprietatea R. S.A., apoi a C. S.A., să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare din 9 septembrie 2001 şi, respectiv 17 aprilie 2002, prin care imobilul a fost vândut de C. S.A. lui D.T., după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, să se pronunţe o hotărâre prin care să se stabilească dreptul de coproprietate asupra a 65/114 părţi în favoarea reclamanţilor şi de 49/114 părţi în favoarea Statului Român şi să se dispună intabularea în CF conform celor de mai sus.
Prin cerere reconvenţională pârâta S.C. C. S.A. a solicitat obligarea reclamanţilor la plata unor despăgubiri în sumă de 140.000.000 lei în cazul admiterii acţiunii principale.
Prin sentinţa civilă nr. 1768 din 18 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, s-a respins acţiunea reclamanţilor şi cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Caraş Severin a reţinut că acţiunea nu este formulată de persoana îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi, drept urmare, reclamanţii nu au calitatea procesuală activă; pe cale de consecinţă, s-a respins şi acţiunea reconvenţională a S.C. C. S.A. Reşiţa.
Reclamanţii au declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia civilă nr. 13 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamanţilor şi a desfiinţat sentinţa, reţinând cauza spre judecare.
Din considerentele deciziei sus amintite rezultă că litigiul a fost soluţionat numai în ceea ce priveşte excepţia formulată de pârâţi cu privire la lipsa de calitate procesuală activă a reclamanţilor pentru a solicita retrocedarea imobilului înscris în CF 1203 Berzovia, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
S-a reţinut că, prin actele de stare civilă depuse la dosar şi prin certificatele de moştenitor reclamanţii au dovedit calitatea procesuală activă, deci calitatea lor de moştenitori ai persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul art. 3 şi art. 4 Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 79 din 28 mai 2003, a respins în fond apelul reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.A., Prefectura Judeţului Caraş Severin, A.P.A.P.S. şi D.T. şi a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Instanţa de apel a reţinut că S.C. C. S.A. a devenit proprietara morii pe care o avea în administrare deoarece a cumpărat de la F.P.S. (actualul A.P.A.P.S.) întregul pachet de acţiuni, iar contractul de privatizare prin vânzare de acţiuni a fost legal încheiat şi nu a fost anulat.
Altfel spus, s-a concluzionat că este legal contractul de vânzare-cumpărare nr. 43/2002 prin care imobilul a fost vândut de către S.C. C. S.A. lui D.T., neputându-se reţine o eventuală rea credinţă a vânzătorului sau cumpărătorului.
În atare situaţie, reclamanţii, ca succesori ai coproprietarilor morii, nu pot beneficia în temeiul Legii nr. 10/2001 decât de despăgubiri din partea A.P.A.P.S., căreia S.C. C. S.A. trebuie să îi transmită spre soluţionare notificarea ce i-a fost adresată.
Împotriva deciziei nr. 13 din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a admis apelul reclamanţilor şi s-a reţinut cauza spre judecare, a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A., iar reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei nr. 78 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a respins în fond apelul declarat de reclamanţi.
Prin recursul declarat, pârâta S.C. C. S.A. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând, în principal, că greşit instanţa de apel a admis apelul declarat de reclamanţi şi a reţinut cauza spre judecare, întrucât, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Reclamanţii Ş.G., S.A., B.M., Z.W.B., S.I., F.A., pe de o parte şi O.M., C.C., N.B., pe de altă parte, prin recursurile formulate, au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a greşit respingând acţiunea cu motivarea că antecesorii acestora nu erau coproprietari asupra morii, având doar notată în favoarea lor în CF o interdicţie de grevare a morii, care ar fi o sarcină asupra imobilului, că ei, reclamanţii, ca urmaşi ai antecesorilor lor, sunt persoane îndreptăţite la retrocedarea morii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001; s-a mai susţinut că reclamanţii au un drept de coproprietate atât asupra morii şi instalaţiilor, cât şi asupra a 2/3 din teren, că se impune constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate, întrucât ambele părţi au fost de rea credinţă şi că, de asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale.
Recursurile formulate vor fi admise pentru considerentele care succed.
Trebuie remarcat, în primul rând, faptul că instanţa de apel a pronunţat două hotărâri contradictorii; astfel, prin Decizia nr. 13 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 1768 din 18 septembrie 2002 a Tribunalului Caraş Severin şi a reţinut cauza spre rejudecare, iar prin Decizia nr. 79 din 28 mai 2003, a respins în fond acelaşi apel.
Totodată, instanţa de apel a respins pe fond apelul reclamanţilor şi ca nefondată acţiunea introductivă, fără a analiza o serie de aspecte vizând valabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu, moara de apă cu instalaţii şi terenul în suprafaţă de 5280 mp, precum şi cu privire la condiţiile în care s-a efectuat procesul privatizării.
Astfel, instanţa nu a lămurit aspectele invocate de reclamanţi cu privire la stabilirea dreptului de coproprietate asupra cotelor părţi de 65/114 în favoarea lor şi de 49/114 părţi în favoarea Statului Român.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra modului în care imobilul a trecut în proprietatea statului şi nu a analizat înscrisurile ce atestă trecerea imobilului din administrarea I.P.P.S. Reşiţa în administrarea R. S.A. şi apoi a C. S.A.
De asemenea, analizând valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 43/2002 prin care imobilul a fost vândut de S.C. C. S.A. lui D.T., instanţa nu a pus în dezbatere notarea în CF a acţiunii civile având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Faţă de aspectele invocate, se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat de reclamanţi la aceeaşi curte de apel, ocazie cu care se vor analiza şi celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ş.G., S.A., B.M., Z.W.B., S.I., F.A., O.M., C.C., N.B. şi de S.C. C. S.A.
Casează Decizia nr. 13 din 12 februarie 2003 şi Decizia nr. 79 din 28 mai 2003, ambele pronunţate de Curtea de Apel Timişoara şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului formulat de reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2649/2003. Civil. Majorare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 264/2003. Civil. încheiere - scoatere de pe... → |
|---|
