ICCJ. Decizia nr. 2675/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2675
Dosar nr. 4615/2003
Şedinţa publică din 2 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 martie 2002, P.N. a chemat în judecată pe S.C. C.I. S.B. SRL cerând anularea deciziei nr. 38 din 30 ianuarie 2002 prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă, în baza art. 130 lit. i) C. muncii, pentru absenţe nejustificate de la program. Totodată, a solicitat reintegrarea în muncă în postul avut (director vânzări) şi plata drepturilor salariale cuvenite.
Tribunalul Constanţa, prin Decizia nr. 588 din 7 iunie 2002, a admis contestaţia aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 979 din 30 septembrie 2002 a respins recursul intimatei, ca nefondat, cu motivarea că măsura concedierii este nelegală. Respectiv, absenţele de la program au fost determinate de refuzul intimatei de a-l reintegra în muncă pe contestator, în termenul prevăzut de art. 5802 C. proc. civ., conform sentinţei civile nr. 16030 din 1 noiembrie 2001 a Judecătoriei Constanţa.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti la data de 27 august 2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare arătând că au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Astfel, au fost violate dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. în sensul că judecătorii fondului n-au stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a stabili pe deplin dacă a existat refuzul de reintegrare. De asemenea, n-au ţinut seama că sentinţa civilă nr. 16030/2001 a fost reformată în recurs. În consecinţă, a solicitat casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei soluţii legale şi temeinice. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Or, în speţă, deşi există dispoziţia intimatei de reintegrare în muncă a contestatorului, instanţele au reţinut totuşi refuzul de executare sancţionat de art. 5802 C. proc. civ. Acest lucru în condiţiile în care, pe de o parte, datorită administrării incomplete a probelor, a rămas nestabilită împrejurarea că intimata a dispus reintegrarea sub condiţie. Pe de altă parte, fiind reformată hotărârea judecătorească de reintegrare (prin Decizia nr. 590/2002 a Tribunalului Constanţa) efectele casării, determinate prin prisma art. 311 C. proc. civ., n-au fost puse în discuţia părţilor.
Aşa fiind şi întrucât împrejurările de fapt ale pricinii nu au fost deplin stabilite, în baza art. 313 şi art. 314 C. proc. civ. se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru a rejudeca fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 979 din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, şi sentinţei nr. 588 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 271/2003. Civil. Actiune în anulare. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 2653/2003. Civil. Majorare pensie. Recurs → |
|---|
