ICCJ. Decizia nr. 2792/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2792
Dosar nr. 11775/2003
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată, reclamantele A.L., D.S. şi D.A. au chemat în judecată Primăria oraşului Borşa, solicitând desfiinţarea dispoziţiei nr. 1348 din 10 august 2001 emisă de Primarul oraşului Borşa şi restituirea suprafeţei de 2044 mp înscrisă în C.F. 8380 Borşa nr. top 684/1, teren expropriat pentru caz de utilitate publică.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 1018 din 13 decembrie 2002 a respins ca nefondată contestaţia, reţinând că terenul în litigiu face parte din domeniul public al Consiliului local Borşa, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, articol rămas în vigoare şi după data de 14 februarie 2001, data publicării Legii nr. 10/2001, fiind incidente şi prevederile art. 10 pct. 1 din lege, care impune respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 146 din 19 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de petente împotriva sentinţei civile nr. 1018 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Maramureş, care a fost schimbată în tot, în sensul că:
S-a admis contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 1348 din 10 august 2001 a Primarului oraşului Borşa, care a fost anulată.
S-a dispus restituirea în natură către petente a suprafeţei de 2044 mp teren, aferentă nr. top 684/1 din C.F. 8380 Borşa.
Au fost obligate petentele la restituirea către oraşul Borşa a suprafeţei de 8395 mp atribuită antecesorilor petentelor prin Decizia nr. 672/1979 emisă de Consiliul Popular al oraşului Borşa.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit situaţiei de carte funciară terenul în litigiu evidenţiat în C.F. 8380 Borşa nr. top 684/1, grădină intravilan de 2044 mp, a făcut obiectul exproprierii în favoarea Statului Român.
În schimbul suprafeţei expropriate de 5597 mp părinţilor petentelor li s-a atribuit suprafaţa de 8395 mp.
Cererea petentelor de restituire în natură a terenului de 2044 mp, considerată a fi rămas liberă în înţelesul Legii 10/2001, a fost respinsă prin dispoziţia nr. 1348 din 10 august 2001 a Primarului oraşului Borşa, cu motivarea că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, antecesorii petentelor fiind despăgubiţi prin atribuirea altui teren şi plata de despăgubiri băneşti în contul construcţiilor demolate.
Incidente în cauză sunt dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care construcţiile au fost demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă.
Este fără relevanţă că privitor la acest teren se află întocmit un plan urbanistic pentru edificarea noului sediu al Consiliului local al oraşului Borşa şi că, în considerarea unei asemenea scontate afectaţiuni s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică sau că terenul este inclus în inventarul bunurilor integrate domeniului public aparţinând oraşului, faţă de prevederile art. 10 şi art. 16 din Legea nr. 10/2001, esenţială fiind ocuparea efectivă cu construcţii a terenului expropriat şi nu existenţa unei intenţii, fie ea şi fermă, de a se edifica în viitor, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, anumite construcţii de uz sau interes public.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria oraşului Borşa prin Primar, fără a indica motivele de casare în sensul art. 304 C. proc. civ., susţinând că:
Imobilul solicitat nu face parte din categoriile de imobile menţionate în art. 2 din lege, deci cererea petentelor nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, în vederea construirii unor blocuri de locuinţe şi reţele tehnico-edilitare, pentru care li s-a acordat teren în schimb, fiind de precizat că la momentul exproprierii antecesorii petentelor nu aveau înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Sunt incidente în speţă prevederile art. 10 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 care impun respectarea documentaţiilor de urbanism, terenului în litigiu dându-i-se o nouă destinaţie de utilitate publică, faptul că investiţia propusă nu a fost realizată până în prezent neînsemnând că terenul poate fi restituit în natură.
Intimatele au formulat cerere de restituire a acestei suprafeţe de 2044 mp şi potrivit legilor fondului funciar, cerere care a fost respinsă, situaţie în care, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acest teren nu intră sub incidenţa acestei legi.
Recursul nu este fondat.
Faţă de prezentul cadru procesual, fixat astfel, prin motivele de casare invocate este de reţinut că:
De necontestat (de altfel chiar în recurs se afirmă aceasta) imobilul în litigiu a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, în scopul construirii în zonă a unor blocuri de locuinţe (fila 47), construcţia aflată pe teren, proprietatea antecesorilor reclamanţilor, fiind ulterior demolată.
Aşa fiind, evident, contrar celor invocate în recurs, imobilul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, fiind preluat în mod abuziv, în perioada de referinţă, potrivit art. 2 din lege.
Ca atare, prin hotărârea atacată, desigur, instanţa a reţinut incidenţa în speţă a normelor legale speciale din Legea nr. 10/2001 aplicabile pentru ipoteza imobilelor expropriate, respectiv prevederile art. 11 alin. (2) şi (3) din lege, potrivit cărora în cazul în care construcţiile au fost demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu au fost executate sau ocupă terenul parţial, terenul liber se restituie în natură.
Aşa fiind, cum în speţă terenul expropriat este liber şi nu a primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea, corect s-a apreciat că rămâne fără semnificaţie noua declaraţie de utilitate publică sau faptul că imobilul a fost inclus de pârâtă în inventarul bunurilor integrate domeniului public pentru realizarea în viitor a noului sediu.
Fără relevanţă, în ce interesează este şi împrejurarea că antecesorii reclamanţilor au fost despăgubiţi la momentul exproprierii, câtă vreme, în considerarea aceleiaşi norme legale s-a dispus restituirea terenului primit cu acest titlu, după cum, mai departe, trebuie înlăturată şi susţinerea conform căreia întrucât pentru acelaşi imobil reclamanţii au formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr. 18/1991, respinsă, nu ar fi aplicabilă Legea nr. 10/2001. Aceasta întrucât, după cum s-a demonstrat, terenul poate fi restituit în natură, domeniul de reglementare al acestei legi având un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Borşa împotriva deciziei nr. 146 din 19 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3058/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2607/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
