ICCJ. Decizia nr. 2818/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2818
Dosar nr. 2463/2003
Şedinţa publică din 9 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1428 din 9 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost admisă acţiunea reclamanţilor I.N. şi N.I. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Bârlad şi intervenientul forţat M.Ş.; a fost modificată dispoziţia nr. 265 din 19 aprilie 2002 emisă de pârât în sensul restituirii în natură către reclamanţi a terenului în suprafaţă de 53 mp, situat în Bârlad, la nr. 19 şi la nr. 3.
Instanţa a reţinut că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafaţă mai mare, de 526 mp, preluată abuziv de către stat în anul 1975 şi este actualmente ocupată fără drept de intervenientul forţat, astfel încât cererea de restituire în natură este justificată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri pârâtul şi numitul M.Ş.
Pârâtul a susţinut, pe fondul cauzei, că reclamanţii nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 deoarece nu au fost niciodată proprietarii terenului în litigiu.
Numitul M.Ş. a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, proprietarii terenului fiind părinţii săi.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 22 din 26 martie 2003, a admis apelul formulat de pârât şi a schimbat sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, fiind astfel menţinută dispoziţia nr. 265 din 19 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că nici unul dintre reclamanţi nu face parte din categoria persoanelor îndreptăţite a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece nu au fost proprietari ai terenului în litigiu în momentul preluării de către stat ci au obţinut ulterior un drept de folosinţă asupra unor suprafeţe.
Astfel, reclamantul I.N. a dobândit împreună cu soţia sa, la 2 septembrie 1975, dreptul de proprietate asupra unei case de locuit situată la nr. 19, iar în baza deciziei nr. 107/1975 a fostului Consiliu Popular al municipiului Bârlad, ca efect al cumpărării construcţiei, i s-a atribuit în folosinţă, pe durata existenţei acesteia, suprafaţa de 78 mp teren.
În ceea ce-l priveşte pe reclamantul N.I., acestuia i s-a atribuit, prin Decizia nr. 146 din 1 august 1977 a fostului Consiliu Popular al municipiului Bârlad, în folosinţă, suprafaţa de 100 mp teren, pe care ulterior şi-a edificat o casă de locuit.
Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul formulat de M.Ş. împotriva sentinţei ca fiind făcut de o persoană fără calitate procesuală; s-a reţinut că apelantul este fiul celui chemat în judecată, astfel încât nu poate exercita calea de atac în numele tatălui său.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs nemotivat în drept reclamanţii, susţinând în esenţă că instanţa de apel a interpretat greşit probatoriile cu înscrisuri administrate, din care rezultă că sunt îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, Curtea va analiza recursul prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Intervenientul M.Ş.(Ş.) şi fiul său, apelantul M.Ş., au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se reţine că Decizia Curţii de Apel Iaşi este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Terenul de 53 mp face parte dintr-o suprafaţă mai mare, de 526 mp, care a aparţinut, împreună cu construcţia aflată pe el, numitei N.C.
Când în anul 1975 aceasta a vândut imobilul, terenul a trecut în proprietatea statului conform prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974. Ulterior reclamanţilor li s-au atribuit în folosinţă porţiuni din acest teren, astfel încât în mod corect instanţa de apel a reţinut că aceştia nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii, astfel cum ea este definită prin art. 3 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanţilor I.N .şi N.I. împotriva deciziei civile nr. 22 din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 817/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2814/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
