ICCJ. Decizia nr. 817/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 817
Dosar nr. 325/2003
Şedinţa publică din 9 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta T.F. chemat în judecată comuna Muiereasca, judeţul Vâlcea, prin Primar, solicitând anularea dispoziţiei nr. 90 din 19 noiembrie 2001 şi restituirea în natură a imobilelor ce au aparţinut autorului său S.G., respectiv sediul Primăriei Muiereasca, Căminul Cultural Muiereasca, construcţiile anexe – coteţe de păsări, garaj, grajduri, pătule, povarnă. În subsidiar, a solicitat despăgubiri băneşti corespunzător valorii reale a imobilelor.
În motivarea acţiunii se susţin că imobilele au fost preluate de stat, fără un titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949, fiind deci supuse restituirii în natură.
În cauză, au formulat cerere de intervenţie şi ceilalţi moştenitori ai autorului S.G. şi anume C.I., C.G., S.L., S.A. şi T.M.C.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 596 din 25 octombrie 2002, a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 90 din 19 noiembrie 2001, emisă de Primăria Comunei Muiereasca şi în consecinţă, a obligat-o pe aceasta din urmă să lase în deplină proprietate bunurile imobile, conform dispozitivului; a respins capătul nr. trei din contestaţie şi cererea precizatoare în contradictoriu cu Prefectura Judeţului Vâlcea.
S-a reţinut că, imobilele autorului reclamanţilor au fost preluate fără titlu valabil, conform Decretului nr. 83/1949, fiind supuse restituirii în natură.
Prin Decizia civilă nr. 16 din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefundat apelul declarat împotriva sentinţei, de Comuna Muiereasca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut de asemenea că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, fără titlu valabil, cu încălcarea chiar a dispoziţiilor Decretului nr. 83/1949, neîncadrându-se în prevederile art. 2 lit. a) şi b) din acesta, întrucât constituia locuinţa şi gospodăria autorului reclamanţilor şi a familiei sale, nefăcând obiectul exproprierii prin Legea nr. 187/1945. Mai mult, magazia (în prezent cămin cultural) nu a existat în anul 1945, fiind construită ulterior.
Aşa fiind, arată instanţa, este înlăturată aplicabilitatea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în privinţa clădirii utilizată drept sediu al primăriei.
Mai departe, nici dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, din probele administrate rezultând că fosta magazie, acum cu destinaţia de cămin cultural, nu a devenit un imobil nou, aducându-i-se doar unele îmbunătăţiri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta comuna Muiereasca, judeţul Vâlcea, susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât, în ce priveşte clădirea, sediu al Primăriei, aceasta este ocupată de o instituţie publică şi este necesară activităţii respective, iar în ce priveşte restituirea în natură a celui de al doilea imobil, respectiv căminul cultural şi Biblioteca, conform art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, aceasta nu era de asemenea posibilă, imobilul fiind transformat în unul nou. Sub acest aspect expertiza efectuată în cauză a fost întocmită necorespunzător, concluziile sale fiind greşite.
Recursul nu este fondat.
Motivele dezvoltate în scris vizează soluţia de restituire în natură a celor două construcţii – sediul Primăriei şi Căminul Cultural (fosta magazie).
Prin concluziile orale, reprezentantul recurentei, în mod expres, nu a mai susţinut recursul în ce priveşte clădirea – sediu al primăriei.
Aşa fiind, reţinând şi împrejurarea ce nu se contestă că recurenta are un nou sediu, clădirea în litigiu fiind şi predată reclamanţilor, în această privinţă, recursul urmează a fi respins, prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, nemaigăsindu-şi aplicarea.
Nici în privinţa celui de al doilea imobil, susţinerile invocate nu pot fi primite.
Apreciind corespunzător probele administrate, corect instanţele au apreciat că imobilul în discuţie nu a fost transformat în unul nou, situaţie în care nu-şi găsesc aplicarea prevederile art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest sens, firesc, instanţa a reţinut concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, ce nu a fost contestată, la timpul potrivit, de pârâtă. Este şi motivul pentru care, în recurs, o reapreciere sub aspect probatoriu, inclusiv cu referire la actele depuse, a celor stabilite astfel, ar ţine de temeinicia hotărârii atacate. Or, în acest sens, în prezent o critică nu mai poate fi primită odată cu abrogarea vechiului pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. De altfel, chiar trecând peste aceasta, după cum s-a arătat, în lipsa oricărui dovezi contrare, de aceeaşi putere probatorie, legal, instanţa şi-a întemeiat soluţia pe concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, la care nu au fost formulate obiecţiuni.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
Văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta comuna Muereasca prin Primar judeţul Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 16 A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti ca nefondat.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.000.000 lei către intimata-reclamantă şi intimaţii -intervenienţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2822/2003. Civil. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2818/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
