ICCJ. Decizia nr. 2868/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2868
Dosar nr. 2380/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 661 din 6 noiembrie 2002 Tribunalul Dîmboviţa a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii G.I. şi G.M. împotriva pârâtei S.C. A. S.A. Cornăţelu judeţul Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în suprafaţă de 3,11 ha revendicat de reclamanţi este deţinut de reclamantă conform HG nr. 834/1991, şi deci nu poate fi restituit în natură reclamanţilor, iar construcţiile existente pe terenul în litigiu sunt edificate de pârâtă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 39 din 4 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii G.I. şi G.M. împotriva sentinţei civile nr. 661 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Dîmboviţa.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că terenul revendicat de reclamanţi – 3,11 ha este deţinut de pârâta S.C. A. S.A. Cornăţelu în baza HG nr. 834/1991, nu poate fi restituit în natură reclamanţilor, iar cu privire la restituirea construcţiilor solicitate de reclamanţi, această cerere apare ca lipsită de obiect de vreme ce prin Decizia civilă nr. 399/2000 a Curţii de Apel Ploieşti, construcţiile au fost restituite în natură reclamanţilor, conform Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că restul construcţiilor, respectiv anexele gospodăreşti, au fost edificate de pârâtă, deci sunt proprietatea acesteia.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii: G.I.şi G.M. criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 5, art. 7, art. 8, art. 9 şi art. 10 C. proc. civ., deoarece:
- Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 261 şi art. 295 C. proc. civ.
- Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001 privind obligaţia de restituire în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv terenul în suprafaţă de 3,11 ha aferent locuinţei, deţinută de recurenţi, şi respectiv anexele gospodăreşti, cele două magazii şi un pătul.
- Instanţa de apel a ignorat dovezile administrate în cauză cu privire la cele două magazii şi un pătul edificate de autorul recurenţilor.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanţii G.I. şi G.M. au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 3,11 ha aferent locuinţei şi anexele gospodăreşti existente în perimetrul curţii, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, bunuri deţinute de pârâta S.C. A. S.A. Cornăţelu, Dîmboviţa.
Cu privire la locuinţă şi anexele gospodăreşti, se reţine că prin Decizia civilă nr. 399 din 7 februarie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti din dosarul de fond, pârâta a fost obligată să lase reclamnţilor deplina proprietate şi liniştita posesie asupra construcţiilor: case de locuit, una compusă din 13 camere, iar cea de a doua din 2 camere, ambele situate pe un teren în suprafaţă de 3 ha situat pe raza comunei Bilciureşti Judeţul Dîmboviţa.
În ce priveşte terenul în suprafaţă de 3,11 ha, acesta este deţinut de pârâtă în baza titlului de proprietate, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la data de 29 martie 1994 în baza HG nr. 834/1991 de Ministerul Agriculturii dosar fond. În atare situaţie, restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă faţă de reclamanţi. Deci, critica referitoare la restituirea terenului în natură nu poate fi primită.
Este însă întemeiată critica referitoare la restituirea anexelor gospodăreşti: 2 magazii şi un pătul, solicitate în natură de reclamanţi şi despre care instanţele nu fac referire în considerentele sentinţelor pronunţate.
Cum instanţele nu s-au pronunţat cu privire la anexele gospodoreşti: 2 magazii şi un pătul, solicitate de reclamanţi în petitul acţiunii, urmează a se constata că motivele de recurs invocate se circumscriu doar temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi în consecinţă urmează a admite recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 39 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, ce va fi casată. Se va trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamanţilor, la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti.
În conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ. instanţa de trimitere va ţine seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.I. şi G.M. împotriva deciziei nr. 39 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamanţilor la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2872/2003. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 2869/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
