ICCJ. Decizia nr. 2960/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2960
Dosar nr. 2462/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 martie 2002 reclamanta S.M.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Iaşi, în suprafaţa de 565 mp, teren şi construcţie.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că imobilul a aparţinut mătuşii sale, D.E., care a fost deposedată abuziv de acest imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 659 din 29 aprilie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, îşi declină competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Iaşi, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Judecând cauza în fond, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 829 din 7 octombrie 2002 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantă invocată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi a respins acţiunea reclamantei.
Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor deoarece prin Decizia civilă 1083 din 13 iunie 2001 a Curţii de Apel Iaşi s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu este deţinut de S.C. T. S.A. Cum reclamanta a solicitat restituirea imobilului de la o persoană care nu îl deţine nici în fapt, nici în drept, acţiunea este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost respinsă reţinându-se că reclamanta are calea acţiunii în restituirea imobilului în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta S.M.M. Deoarece aceasta nu şi-a motivat apelul, instanţa l-a soluţionat, conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ., doar în baza celor invocate de reclamantă la prima instanţă.
Apelul a fost respins prin Decizia civilă nr. 18 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Iaşi reţinându-se ca, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care prevede ca, în măsura în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul imobilului, procedura de restituire se desfăşoară în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor, deoarece din conţinutul deciziei civile, 1083 din 13 iunie 2001 a Curţii de Apel Iaşi rezultă cu putere de lucru judecat ca deţinătoarea imobilului este S.C. T. S.A.
De asemenea, reclamanta a notificat S.C. T. S.A. solicitând restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001, iar această societate a emis, în temeiul art. 23 din lege, Decizia nr. 2 din 17 august 2001 prin care respinge cererea de restituire în natură a imobilului.
Reclamanta S.M.M. a formulat recurs împotriva deciziei instanţei de apel pentru următoarele motive:
- nu a putut motiva apelul deoarece nu i s-au comunicat considerentele sentinţei civile 829 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi;
- prin Decizia nr. 2 din 17 august 2001 Consiliul de Administraţie al S.C. T. S.A. respinge cererea de restituire în natură a imobilului pe motiv că nu ar exista identitate între imobilul deţinut de defuncta D.E. şi cel deţinut de această societate, refuzând astfel să admită că Decizia civilă nr. 1083/2001 a Curţii de Apel Iaşi are autoritate de lucru judecat asupra identităţii imobilului;
- în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Legea 10/2001.
Recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, în baza Decretului 266/1948.
Ulterior, imobilul a fost inclus în capitalul social al S.C.T. S.A., fiindu-i transmis în proprietate în baza convenţiei nr. AA 20/191/1995, iar pentru teren S.C. T. S.A. deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriilor.
Conform art. 321 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătoreşti evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, sau în curs de privatizare, în absenţa cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăţi ar fi împiedicată în asemenea măsură încât, ca urmare a acestei restituiri, societăţile comerciale nu ar mai putea să-şi continue activitatea, nu vor fi restituite în natură, pentru aceste imobile, persoana îndreptăţită având dreptul doar la măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În speţă sunt incidente şi prevederile art. 321 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 potrivit cărora statul garantează îndeplinirea de către instituţiile publice implicate a obligaţiilor prevăzute, respectiv plata echivalentului bănesc al imobilelor ce nu pot fi restituite în natură. Ca atare, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor are calitate procesuală pasivă.
Faţă de considerentele expuse, recursul urmează a fi admis, hotărârile pronunţate vor fi casate, iar cauza trimisă spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Tribunalului Iaşi care va face aplicaţiunea corectă a prevederilor legale menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva deciziei civile nr. 18 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 829 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2957/2003. Civil. Anulare ordin prefect.... | ICCJ. Decizia nr. 296/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
