ICCJ. Decizia nr. 315/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 315.
Dosar nr. 2324/2003
Şedinţa publică din 29 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin notificarea formulată la 21 martie 2001, G.C.C. a cerut SC F.M. SA în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului: fabrică de cherestea (compus din hala de producţie şi două săli pentru maşini), 2 construcţii cu câte 4 şi respectiv 2 camere şi teren în suprafaţă de 17.200 mp, ce au aparţinut autorului său T.C. şi au fost trecute în proprietatea statului prin Legea nr. 119/1948 „pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi".
Prin Decizia nr. 48 din 30 aprilie 2001, SC F.M. SA, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că acesta a fost preluat cu titlu valabil de statul român, comunicând persoanei îndreptăţite ca în baza dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să formuleze cerere de restituire prin echivalent către A.P.A.P.S., întrucât imobilul este evidenţiat în patrimoniul societăţii notificate, privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale.
La 6 iunie 2001, persoana îndreptăţită G.C.C. a contestat această decizie solicitând instanţei, în contradictoriu cu SC F.M. SA şi A.P.A.P.S. să dispună obligarea pârâtelor de a-i restitui în natură, suprafaţa neocupată de construcţie a imobilului teren de 17.200 mp, situat în comuna Rucăr, jud. Argeş.
Ulterior, la 30 noiembrie 2001, reclamanta şi-a precizat cererea în sensul că solicită restituirea în natură a întregii suprafeţe de 17.200 mp cu motivarea că terenul nu este utilizat de societatea deţinătoare, care se află în încetare de plăţi şi a făcut demersuri în vederea înstrăinării unor parcele din acest teren.
Fiind investit iniţial cu soluţionarea acestui litigiu, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 926 din 30 noiembrie 2001 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş, potrivit dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 225 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a anulat Decizia nr. 48 din 30 aprilie 2004 emisă de SC F.M. SA pe care a obligat-o să restituie în natură reclamantei terenul liber de construcţii în suprafaţă de 6.880 mp, identificat potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
A respins acţiunea faţă de pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a considerat că întrucât construcţiile au fost preluate abuziv iar terenul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile nedemolate, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de reclamanta G.C.C. şi pârâta SC F.M. SA.
Prin Decizia nr. 20/A din 19 februarie 2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelul formulat de G.C.C. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării SC F.M. SA de a restitui în natură reclamantei, întreaga suprafaţă de teren solicitată, de 17.200 mp.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC F.M. SA
În motivarea acestei decizii s-a reţinut, în esenţă, că întrucât imobilul, teren a fost preluat de stat fără nici un titlu, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 iar pârâta fiind un detentor precar al terenului, trebuie să-l restituie persoanei îndreptăţite în temeiul art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Se mai arată că în temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, restituirea în natură este obligatorie, întrucât dreptul de proprietate asupra bunului ce face obiectul notificării a continuat să rămână în patrimoniul proprietarului deposedat.
În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC F.M. SA.
Invocând netemeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele de fond şi apel, prin aplicarea şi interpretarea greşită a legii, recurenta a susţinut în esenţă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. Bucureşti, în calitate de instituţie implicată în privatizare având obligaţia de a asigura despăgubirea prin echivalent iar instanţele nu au lămurit situaţia construcţiilor aflate pe terenul în litigiu, construcţii care ocupă o mare parte a suprafeţei ce s-a solicitat a fi restituită în natură.
Recursul se priveşte ca fondat, pentru considerentele ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilele trecute în proprietatea statului prin efectul Legii nr. 119/1948 „pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări miniere şi de transporturi", sunt considerate, în sensul acestei legi, ca imobile preluate abuziv.
În art. 6 al Legii nr. 119/1948 se prevede că întreprinderile trec în proprietatea Statului cu fondul de comerţ şi cu toate obligaţiile contractuale în vederea exploatării lor prin efectul naţionalizării fiind preluat şi activul întreprinderilor ce cuprinde toate bunurile imobile şi mobile, corporale şi incorporale, precum terenuri, clădiri, instalaţiuni, licenţe etc.
Din probele administrate în cauză rezultă că fabrica de cherestea aparţinând autorului contestatoarei (şi pe cale de consecinţă, activul acesteia cuprinzând construcţii anexă, terenuri, utilaje de producţie etc.) a fost naţionalizată prin Legea nr. 119/1948, ulterior, în condiţiile OUG nr. 88/1997, intrând în patrimoniul SC F.M. SA, prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la fostul F.P.S., de către Asociaţia salariaţilor F.M., conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. AG 13 din 15 iunie 2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, cu respectarea documentaţiilor de urbanism legal aprobate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate , măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Or, în mod incontestabil terenul solicitat nu este în totalitate disponibil, fiind liberă de construcţii doar suprafaţa de 6.880 mp, aşa cum rezultă şi din expertiza tehnică efectuată în cauză (f. 36 dosar nr. 2574/2002 al Tribunalului Argeş, secţia civilă).
Ca atare, reparaţia integrală a prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită este posibilă pentru porţiunea de teren ocupată de clădirile evidenţiate în patrimoniul societăţii notificate, numai prin acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pe de altă parte, instanţa de apel nu a lămurit care va fi situaţia juridică a construcţiilor aflate în proprietatea societăţii comerciale privatizate, urmare restituirii terenului afectat utilizării acestora, către persoana îndreptăţită, în condiţiile în care aceasta nu a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, ţinându-se cont şi de dispoziţiile art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Or, regimul juridic al bunurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale este guvernat de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 conform cărora aceste bunuri sunt proprietatea societăţilor comerciale în al căror patrimoniu se află.
Din probele administrate nu rezultă cu claritate nici împrejurarea dacă terenul în suprafaţă de 17.200 mp a cărui restituire în natură se solicită este cuprins în suprafaţa de 1.159.487,91 mp la care face referire Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. 2320 emis de Ministerul Industriilor la 27 septembrie 1995, în beneficiul SC E. SA, ulterior divizată în mai multe societăţi comerciale distincte (fila 26 dosar fond).
Ca atare, este necesar a fi efectuată o expertiză suplimentară care să aibă în vedere toate anexele actului de privatizare (nedepuse în cauză) şi care să evidenţieze cu claritate, prin defalcarea loturilor, suprafeţele de teren preluate de societăţile comerciale nou înfiinţate.
Tot prin expertiză va trebui lămurită şi împrejurarea dacă restituirea către persoana îndreptăţită a suprafeţei liberă de construcţii, nu împietează asupra funcţionării normale a fabricii de cherestea aflată în proprietatea recurentei.
Aşa fiind, recursul urmează a fi admis, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea rejudecării apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC F.M. SA împotriva deciziei nr. 20 A din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3206/2003. Civil. Conflict de muncă. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 307/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
