ICCJ. Decizia nr. 3160/2003. Civil. L 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3160
Dosar nr.340/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul TribunaluluiGorj la data de 1 februarie 2002, reclamanţii P.M., P.C.M., M.F.I., C.C. şi P.G. au chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu, solicitând să se dispună obligarea acesteia la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 189 mp, neocupat de construcţii,cu vecinătăţile menţionate.
Reclamanţii, care şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 9, art. 23, art. 31 pct. 2 şi 48 din Legea nr. 10/2001, au arătat că suprafaţa revendicată face parte dintr-un teren mai mare, dobândit de autorii lor N.M. şi P.E., dobândit în anul 1939 şi expropriat prin Decretul nr. 343/1950, nepublicat, fără plata vreunei despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 157 alin. (2) septembrie 2002, Tribunalul Gorj a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
S-a reţinut că reclamanţii şi-au dovedit calitatea procesuală activă, că terenul este liber de construcţii şi folosit în prezent de pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând în esenţă că:
- Primăria municipiului Târgu – Jiu nu are calitate procesuală pasivă în cauză;
- terenul în litigiu aparţine domeniului public de interes local, astfel încât nu poate fi restituit reclamanţilor;
- acţiunea a fost admisă de către instanţa de fond cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 211 din 27 noiembrie 2002 a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a reţinut în primul rând că unitatea deţinătoare a terenului revendicat este Primăria municipiului Târgu – Jiu, astfel încât aceasta trebuia să se conformeze prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi să emită dispoziţie motivată cu privire la cererea de restituire formulată de reclamanţi.
Nerespectarea termenului legal de 60 de zile, în condiţiile în care dosarul depus de persoanele îndreptăţite era complet, le deschide acestora calea de a acţiona în justiţie, conform prevederilor art. 24 pct. 7 din legea 10/2001.
Pe de altă parte, s-a considerat că susţinerea pârâtei în sensul că terenul în litigiu aparţine domeniului public este nedovedită, neexistând nici o probă din care să rezulte cuprinderea lui în planul general de urbanism al municipiului.
În fine, instanţa nu a depăşit competenţele puterii judecătoreşti, respectând prevederile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi reiterând motivele de apel.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi au depus, potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ., înscrisuri, inclusiv dispoziţia emisă de pârâtă la 15 aprilie 2004 prin care terenul în litigiu s-a restituit în natură reclamanţilor.
Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea reţine că recursul este nefondat, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale din toatepunctele de vedere.
Astfel, în mod corect s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fiind cert stabilit că pârâta este unitatea deţinătoare a terenului şi nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 pentru a emite o dispoziţie motivată în urma notificării. Recunoaşterile pârâtei, ca şi concluziile necontestate ale expertizei tehnice, sunt edificatoare în acest sens.
La fel de corect s-a stabilit că nu există nici o dovadă în sensul că terenul în litigiu ar aparţine domeniului public de interes local.
În fine, nu numai că instanţele nu au depăşit competenţele puterii judecătoreşti, ci dimpotrivă, au respectat prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi ale art. 24 pct. 8 din legea nr. 10/2001, soluţionând cauza în raport de aceste prevederi legale imperative.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat conform prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei civile nr. 211 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3165/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3161/2003. Civil. L 10/2001. Recurs → |
|---|
