ICCJ. Decizia nr. 3161/2003. Civil. L 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3161
Dosar nr. 343/2003
Şedinţa publică din 30 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 mai 2002 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul M.A. a contestat dispoziţia nr. 4400 din 9 mai 2002 a Primăriei Craiova, prin care i s-a respins cererea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 de restituire în natură a două corpuri de casă şi a terenului de 732 mp din Craiova, dosarul cu propunerea de despăgubire fiind înaintat Prefecturii Dolj.
Petentul a solicitat prin acţiune obligarea primăriei la plata despăgubirilor în cuantum 1,6 miliarde lei.
Prin sentinţa civilă nr. 305 din 28 august 2002 Tribunalul Dolj a respins acţiunea, reţinând legalitatea dispoziţiei primăriei, dată în concordanţă cu prevederile art. 36 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestator a fost respins prin Decizia civilă nr. 196 din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova. A reţinut instanţa de apel că atâta timp cât nu se contestă refuzul restituirii în natură a bunului imobil, ci se solicită direct stabilirea de către instanţă a cuantumului despăgubirilor, înainte ca instituţia abilitată de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (prefectura) să se pronunţe, cererea nu poate fi admisă.
Împotriva acestei decizii în termen legal contestatorul a declarat recurs, pe care nu l-a încadrat în nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susţine în recurs că ambele instanţe au apreciat greşit contestaţia, prin care ar fi solicitat acordarea unor despăgubiri în sumă de 1,6 miliarde lei, dacă nu i se restituie în natură bunurile preluate abuziv.
S-au mai depus la dosar copiile unor înscrisuri (comunicări ale primăriei, S.C. E. şi prefecturii către petent).
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Din dezvoltarea motivelor de recurs se poate deduce că petentul invocă interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
Din analiza lucrărilor dosarului se constată însă că Decizia recurată nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
Astfel, recurentul a fost pus în posesie pentru o suprafaţă de teren de 1890 mp încă din anul 1997, emiţându-se titlu de proprietate.
Casa existentă pe teren a fost demolată, iar terenul este ocupat de grădiniţa de copii nr. 24, motiv pentru care Primăria Craiova a respins cererea de restituire în natură, înaintând dosarul Prefecturii Dolj pentru acordarea unor alte măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001.
Chiar din cuprinsul contestaţiei formulate rezultă fără dubii că petentul nu a contestat refuzul restituirii în natură, ci a solicitat direct obligarea primăriei de a-i plăti cele două corpuri de case demolate (de 40, respectiv 52 mp) precum şi terenul de 732 mp. În acest sens, alin. (4) din acţiune.
Ca atare, ambele instanţe au apreciat în mod corect că în cauză primesc aplicare dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care cererea de despăgubiri este în competenţa de soluţionare a Prefecturii, iar nu a primăriei.
Pentru considerentele expuse, recursul se constată a fi nefondat, motiv pentru care va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul M.A. împotriva deciziei civile nr. 196 din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3160/2003. Civil. L 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3156/2003. Civil. Ordonanta presedintiala.... → |
|---|
