ICCJ. Decizia nr. 3282/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3282
Dosar nr. 406/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.Z. a contestat dispoziţia nr. 219 din 9 noiembrie 2001 emisă de Preşedintele Consiliului judeţean Bacău prin care s-a respins notificarea reclamantei înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 378 din 24 septembrie 2001 şi la Consiliul Judeţean Bacău sub nr. 6532 din 27 septembrie 2001 care solicită în temeiul art. 19 alin. (2) şi art. 12 din Legea nr. 11/2001 despăgubiri în valoare de 2.056.675.579 lei pentru imobilul situat în Bacău, respectiv diferenţa dintre valoarea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995 şi valoarea stabilită prin Hotărârea nr. 273 din 10 decembrie 1998 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995 Bacău.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că valoarea imobilului în discuţie în care îşi are sediul Centrul militar judeţean Bacău la nivelul anului 1998 era de 2.079.795.009 lei că în Legea nr. 112/1995 a ridicat efectiv cu titlu de despăgubiri suma de 326.482.460 lei datorită plafonării.
Potrivit art. 12 pct. 2 combinat cu art. 19 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a susţinut însă că era îndrituită la diferenţa de despăgubiri până la acoperirea valorii de circulaţie a imobilului.
Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 229 din 24 aprilie 2002 a admis contestaţia formulată de S.Z. prin procurator H.R. împotriva dispoziţiei nr. 219 din 9 noiembrie 2001 emisă de Consiliul judeţean Bacău şi a anulat menţionata dispoziţie.
A obligat preşedintele Consiliului Judeţean Bacău să emită o nouă dispoziţie în cadrul art. 23 şi art. 24 cu referire la art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa a reţinut că notificarea reclamantei prin care solicitase diferenţa de despăgubiri pentru imobilul din Bacău, a fost respinsă de către Consiliul judeţean Bacău în considerarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care permitea în ipoteza dată numai restituirea în natură a imobilului respectiv, cu obligaţia rambursării despăgubirilor primite iniţial întrucât imobilul nu fusese vândut.
Or, în speţă, imobilul era ocupat de Centrul militar judeţean Bacău, situaţie în raport de care conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu putea fi restituit în natură, iar la dosar nu a fost depusă nici HG din care să rezulte că bunul în discuţie făcea parte din categoria celor care nu se restituie conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În această situaţie şi având în vedere că reclamanta a formulat o a doua notificare prin care a solicitat explicit restabilirea în natură a imobilului conform art. 19 din Legea nr. 10/2001, se impunea anularea dispoziţiei atacate urmând ca în raport de o a doua notificare şi de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 Consiliul Judeţean Bacău să emită o nouă dispoziţie.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 52 din 13 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul Judeţean Bacău împotriva sentinţei civile nr. 229 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Bacău cu motivarea că deşi la data promovării contestaţiei cea de a doua notificare formulată de reclamantă nu fusese emisă către Centrul militar judeţean Bacău, instanţa de fond a avut-o în vedere deoarece se încadra în dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 10/2001. Cum potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 în astfel de situaţii (imobil ocupat de o instituţie publică) trebuie sesizat guvernul pentru a se pronunţa cu privire la aplicarea acestui text corect prima instanţă a avut în vedere cele două notificări cât şi faptul că se impunea coroborarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 19 din Legea nr. 10/2001.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs Consiliul Judeţean Bacău invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că faţă de prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001 care statuează că persoanele ce au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură a imobilului cu obligaţia returnării sumei reprezentând despăgubirea primită actualizată, dacă acesta nu a fost vândut până la intrarea în vigoare a legii, corect i-a respins reclamantei notificarea nr. 378 din 24 septembrie 2001.
Referitor la cea de a doua notificare, prin care se solicită restituirea în natură a imobilului instanţele au ignorat atât faptul că aceasta a fost adresată Centrului militar judeţean Bacău şi nu pârâtului, cât şi că era posterioară dispoziţiei contestate fiind emisă la 13 februarie 2002.
Prin urmare, menţionata notificare nu a fost avută în vedere la emiterea dispoziţiei nr. 219/2001 şi nu făcea obiectul contestaţiei.
Astfel fiind contestaţia urma a fi respinsă ca nefondată.
Recursul este fondat.
Din dosar a rezultat că prin dispoziţia nr. 219 din 9 noiembrie 2001 Consiliul judeţean Bacău a respins notificarea nr. 378 din 24 septembrie 2001 ce-i fusese transmisă de persoana îndreptăţită S.Z., prin care solicitase în temeiul art. 19 alin. (2) din Legea nr.10/2001 despăgubiri în valoare de 2.056.675.597 lei pentru imobilul din Bacău, ca diferenţă dintre valoarea despăgubirilor încasate în condiţiile Legii nr. 112/1995 şi valoarea stabilită prin Hotărârea nr. 273 din 10 decembrie 1998 a Comisiei judeţene Bacău de aplicare a Legii nr. 112/1995 motivat de faptul că în ipoteza dată, petenta nu putea să solicite decât restituirea în natură a imobilului.
Această dispoziţie a fost contestată de reclamanta S.Z.
Instanţele astfel investite, aveau obligaţia să se pronunţe în limitele sesizării şi în orice caz, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În speţă însă, instanţele s-au pronunţat nu numai în legătură cu dispoziţia nr. 219 din 9 noiembrie 2001 a Consiliului judeţean Bacău emisă ca răspuns la notificarea nr. 378 din 24 septembrie 2001 şi care proba obiectul litigiului ci şi în raport de notificarea nr. 101 din 13 februarie 2002 adresată de reclamanta S.Z. prin executorul judecătoresc către Centrul militar judeţean Bacău.
Or, acest procedeu este greşit cât timp cea de a doua notificare viza o altă persoană juridică decât pârâtul din dosar şi oricum era posterioară dispoziţiei ce forma obiectul litigiului.
Din această perspectivă şi examinând contestaţia în raport de obiectul precizat de reclamantă prin contestaţie rezultă că, în adevăr, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, nu este şi cazul reclamantei, pot solicita numai restituirea în natură cu obligaţia returnării despăgubirilor reactualizate.
Astfel fiind, rezultă că în speţă reclamanta nu putea pretinde de la pârâtul Consiliul judeţean Bacău dacă avea calitatea de unitate deţinătoare decât restituirea în natură a imobilului din Bacău cu returnarea sumei încasate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, reactualizată, ceea ce însă reclamanta nu a făcut.
În schimb, prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocate de reclamantă pentru a pretinde despăgubiri nu erau aplicabile speţei ele fiind incidente numai în ipoteza în care imobilul preluat abuziv a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995. Or, aşa cum deja s-a relevat imobilul în discuţie nu a fost vândut ci era ocupat de Centrul militar judeţean Bacău ca unitate deţinătoare, intrând sub incidenţa art. 16 din lege.
În aceste circumstanţe, contestaţia formulată de S.Z. apare neîntemeiată.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi în fond a respinge contestaţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Bacău împotriva deciziei nr. 52 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 229 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Bacău şi, în fond, respinge contestaţia formulată de reclamanta S.Z. împotriva dispoziţiei nr. 219 din 9 noiembrie 2001 emisă de Consiliul Judeţean Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3284/2003. Civil. Anulare marca. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3277/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale.... → |
|---|
