ICCJ. Decizia nr. 3284/2003. Civil. Anulare marca. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3284
Dosar nr. 1531/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 iulie 2001, reclamanta SC S.F. SA cu sediul în comuna Popeşti-Leordeni, Baza de Producţie SIAU, judeţul Ilfov a chemat în judecată pe pârâţii SC B.F.P. SRL cu sediul în comuna Chiajna şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cerând anularea înregistrării mărcilor:
- B.F.L.S. pentru care a fost emis certificatul de înregistrare nr. 41252/2001;
- B.F.L.P. pentru care s-a emis certificatul de înregistrare nr. 41265/2001;
- B.F.L.C. pentru care s-a emis certificatul de înregistrare nr. 41267/2001;
- B.F.L.P. pentru care s-a emis certificatul de înregistrare nr. 41267/2001;
- B.F.P.C. pentru care s-a emis certificatul de înregistrare nr. 41609/2001.
A mai cerut reclamanta ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să publice hotărârea de anulare a înregistrării mărcilor menţionate în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială Secţiunea Mărci şi să se facă menţiunea despre aceasta în Registrul Naţional al Mărcilor.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pentru mărcile menţionate în petitul cererii sale s-au eliberat de către OSIM certificate de înregistrare având ca titular pe pârâta SC B.F.P. SRL, deşi începând cu data de 9 iulie 1997 respectivele mărci aveau drept titular pe SC S.F. SA, conform certificatului de înregistrare nr. 31496 din 19 iulie 1999.
S-a mai susţinut că pârâta SC B.F.P. SRL a constituit depozitul naţional reglementar la data de 25 iunie 1997 cu 16 zile mai târziu decât cel al SC S.F. SA şi că iniţial cererea acestuia a fost respinsă de către OSIM pe motiv că există o marcă înregistrată internaţional cu nr. R 213933 Loto Clasa 30, aparţinând firmei N.I. S.P.A.
Că în urma unei contestaţii formulate de către SC B.F.P. SRL Comisia de Reexaminare a Mărcii, la data de 6 septembrie 2000 a decis admiterea acestora fără a lua în considerare marca L. nr. 31496 pentru care s-a emis certificat de înregistrare încă din 29 iulie 1999.
Că dreptul reclamantei de a folosi marca L. a fost recunoscut şi pe cale de hotărâre judecătorească şi că mărcile a căror anulare se solicită nu prezintă nici un element de distinctivitate care să justifice protecţia în condiţiile existenţei mărcilor cu nr. R 213933 L. aparţinând firmei N.I. S.P.A. şi nr. R 630414 L. aparţinând firmei K.J.S.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 48 lit. b) coroborat cu art. 6, lit. c) din Legea nr. 84/1998 precum şi pe Regula 44 din HG nr. 833/1998.
Pârâta SC B.F.P. SRL a depus la dosar şi o cerere reconvenţională prin care a solicitat anularea înregistrării la OSIM a mărcii L. certificat nr. 31496/1999 având ca titular pe reclamante. Cererea reconvenţională este întemeiată pe dispoziţiile art. 48 lit. b) coroborat cu art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 84/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 4 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC S.F. SA şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC B.F.P. SRL dispunându-se anularea înregistrării la OSIM a mărcii L. certificat nr. 31496/1999 având ca titular pe SC S.F. SA
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 67/A din 10 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta-pârâtă SC S.I. SRL, fostă SC R. SRL şi fostă SC S.F. SA
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC S.I. SRL în calitate de succesoare în drepturile SC S.F. SA şi SC R. SRL, care urmează a fi admis pentru un motiv de casare de ordine publică, pus în dezbaterea părţilor la termenul de judecată de astăzi – 5 mai 2004.
Din examinarea reglementărilor cuprinse în Legea nr. 84/1999 şi privind mărcile şi indicaţiile geografice, rezultă că o societate comercială poate fi titularul unei mărci, ipoteză în care îi sunt recunoscute şi apărate o categorie de drepturi de proprietate industrială referitor la care practica judiciară a admis unanim că ele sunt încorporate fondului de comerţ al societăţii ca elemente incorporale.
Natura comercială a fondului de comerţ are ca efect de a supune litigiile privind apărarea elementelor sale componente, inclusiv a mărcii jurisdicţiei comerciale.
Întrucât jurisdicţia comercială se integrează conceptului de competenţă materială procesuală, rezultă că este de ordine publică (art. 159 pct. 3 C. proc. civ.) fiind sancţionată necondiţionat, prin art. 105 alin. (1) C. proc. civ. cu nulitate absolută.
În structura competenţei jurisdicţionale, art. 48 din Legea nr. 84/1998 conferă Tribunalului Bucureşti soluţionarea litigiilor privind anularea înregistrării mărcii.
Cum potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. atribuie tribunalelor competenţa de primă instanţă a proceselor şi cererilor în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, iar, simetric pentru litigiile referitoare la mărci, art. 48 din Legea nr. 84/1998 fixează competenţa Tribunalului Bucureşti, rezultă indubitabil că litigiul de faţă este dat, pentru considerentele arătate mai sus, în competenţă de primă instanţă a secţiei comerciale a acestui tribunal.
Împrejurarea că Regula 32 [alin. (1)] a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 atribuie secţiei civile a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii, este irelevantă juridic.
Art. 107 alin. (2) din Constituţie prevede că hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, lucru ce înseamnă că prin conţinut şi scop trebuie să fie conform legii în baza căreia au fost emise, nefiind îngăduit, ca mai presus de lege, să adauge ori să schimbe esenţa, fondul şi cuprinsul acesteia.
Aşa fiind şi cum hotărârile atacate au fost date cu încălcarea competenţei instanţei comerciale, se impune admiterea recursului şi casarea acestor hotărâri, iar în baza art. 313 C. proc. civ. trimiterea cauzei la instanţa competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.I. SRL împotriva deciziei nr. 67 A din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 245 din 4 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 328/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3282/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
