ICCJ. Decizia nr. 328/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 328.
Dosar nr. 2543/2003
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
La data de 12 iulie 2002 reclamanta C.N. H. SA Petroşani a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroşani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1762 din 29 mai 2002 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 590 mp înscris în C.F. nr. 1348 Petroşani nr. top 41; să se constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi a S.C.; să se dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu arătat mai înainte, iar dacă acest lucru nu este posibil să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001.
1. Cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 2042 din 28 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea arătată tribunalul a reţinut că reclamanta a notificat în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pe pârâtă, deţinătoarea imobilului în litigiu.
Că prin dispoziţia nr. 1762 din 29 mai 2002 Primăria oraşului Petroşani a respins cererea de restituire cu motivarea că reclamanta nu a fost proprietara terenului solicitat şi nici nu este continuatoarea activităţii fostei S.A.R. Petroşani, condiţie cerută de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Din înscrisurile depuse la dosar şi observând prevederile restrictive ale Legii nr. 10/2001 în art. 3 lit. c) cu privire la persoanele juridice îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituiri în natură sau prin echivalent, instanţa de fond a stabilit că reclamanta nu a dovedit că este proprietara imobilului a cărui restituire în natură a solicitat-o, şi că nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani, societate de la care a fost naţionalizat bunul prin Legea nr. 119/1948.
Că la data naţionalizării S.A.R. Petroşani era organizată în societate anonimă pe principiile codului comercial, iar ca efect al naţionalizării s-a transformat în întreprindere socialistă de stat, încetându-i personalitatea juridică dobândită la data înfiinţării ca societate comercială.
În acest context, a considerat instanţa de fond că reclamanta, care a fost întreprindere socialistă de stat nou înfiinţată, fără a avea imobile în proprietate, nu poate fi considerată continuatoarea activităţii societăţii comerciale private SAR Petroşani în sensul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi nu are vocaţie la restituirea terenului în litigiu, motiv pentru care contestaţia reclamantei a fost respinsă de tribunal.
Împotriva sentinţei pronunţate de tribunal reclamanta a declarat apel.
2. Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul prin Decizia civilă nr. 267/A din 13 martie 2003 cu motivarea că reclamanta a fost de la înfiinţare întreprindere socialistă de stat şi că în această calitate nu a deţinut niciodată în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv.
Că nu are calitatea de continuatoare a S.A.R. Petroşani, a cărei personalitate juridică a încetat prin transferare din societate anonimă, organizată şi funcţionând conform prevederilor Codului Comercial, în întreprindere socialistă de stat.
Că din această perspectivă nu se poate discuta de o continuare a activităţii societăţii comerciale naţionalizată şi desfiinţată, deoarece nu există în speţă o unică persoană juridică.
3. În termenul defipt de lege împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta fără a preciza la care din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se referă, dar din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate în art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că Decizia pronunţată cuprinde motive străine de materia pricinii, respectiv, instanţa de apel, fără ca apelanta să invoce, a reţinut ca motiv de apel, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate că este continuatoarea activităţii SAR Petroşani.
Or, apelanta a precizat că în mod netemeinic nu s-a reţinut că a făcut dovada continuării activităţii SAR Petroşani.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a mai fost criticată pentru că nu a motivat convingător hotărârea pronunţată, preluând întrutotul considerentele din hotărârea instanţei de fond şi că nu au fost analizate toate probele administrate cu care a făcut dovada continuării în mod neîntrerupt, a activităţii SAR Petroşani, aşa încât se cuvenea să i se restituie în natură imobilul solicitat prin acţiune.
Recursul este nefondat.
Decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii şi considerentele de fapt şi de drept se încadrează în cerinţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Printr-o interpretare corectă a Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 3 lit. c) din legea menţionată deoarece recurenta nu a dovedit că a avut în proprietate imobilul în litigiu şi că are calitatea de continuatoare a activităţii SAR Petroşani, calitate ce trebuie, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 constatată prin hotărâre judecătorească.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de apel a analizat toate probele administrate din care rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea SAR Petroşani, (înfiinţată în anul 1921) şi a fost naţionalizată prin Legea nr. 119/1948.
Activitatea de exploatare a cărbunelui a fost continuată de societatea S.C., înfiinţată prin Decretul nr. 346/1949 şi apoi de Centrala Cărbunelui Petroşani, iar în prezent de C.N. H SA din care face parte şi reclamanta.
Prin Legea nr. 119/1948, bunurile naţionalizate, devenite proprietate de stat, au fost date în administrarea ministerelor în a cărui domeniu de activitate intră obiectul întreprinderii naţionalizate, în speţă acesta fiind Ministerul Minelor.
În contextul acestor reglementări, reclamanta a avut cel mult administrarea imobilului în litigiu şi nu proprietatea acestuia.
Ca atare, în mod legal s-a apreciat că recurenta reclamantă nu a făcut dovada proprietăţii bunului şi nici calitatea de continuatoare a activităţii SAR Petroşani, calitate ce trebuie constatată prin hotărâre judecătorească, conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, recursul reclamantei se va respinge ca nefondat, neîndeplinind cerinţele nici unui motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N. H SA împotriva deciziei nr. 267 A din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3519/2003. Civil. Despăgubiri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 336/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
