ICCJ. Decizia nr. 3511/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3511
Dosar nr. 4034/2003
Şedinţa publică din 12 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu la 19 martie 2002, M.T. din Sibiu, a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. 01434 Sibiu, pentru a fi obligaţi la plata sumei reprezentând diferenţa dintre ajutorul brut neimpozabil datorat şi ajutorul net plătit la nivelul a 31 solde stabilite în raport de solda brută aferentă lunii mai 2000, cu începere de la 1 iunie 2000 până la plata efectivă, prin reactualizare în raport de inflaţie.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999.
Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Apărării Naţionale a cerut respingerea acţiunii susţinând că potrivit OG nr. 73/1999 ajutoarele acordate reclamantului au fost corect calculate în raport de data ieşirii la pensie.
Totodată, pârâta a cerut chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, solicitând ca în cazul admiterii acţiunii, chematul în garanţie căruia i s-a virat impozitul reţinut de la reclamant, să fie obligat la restituire.
Soluţionând cauza în primă instanţă în complet pentru judecarea conflictelor de muncă, Tribunalul Sibiu prin sentinţa civilă nr. 280 din 30 mai 2002 a respins atât acţiunea principală cât şi cererea de chemare în garanţie ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 7 din OG nr. 7/1998 şi ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu mai erau aplicabile la data pensionării reclamantului, aşa încât sumele acordate cu titlu de plăţi compensatorii au fost corect calculate pe baza soldelor lunare nete, veniturile fiind impozabile în condiţiile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
Hotărârea primei instanţe a fost modificată de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 2369 din 28 octombrie 2002, care în urma admiterii recursului reclamantului, a admis acţiunea principală cât şi cererea de chemare în garanţie obligând pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi U.M. 01434 Sibiu să plătească reclamantului suma de 61.198.105 lei, iar pe chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, la aceeaşi sumă către primul pârât.
S-a dispus totodată obligarea Ministerului Apărării Naţionale la cheltuieli de judecată către reclamant.
Instanţa de recurs a socotit că potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 ajutoarele sociale în discuţie nu ar fi impozabile şi că prin dispoziţiile OG nr. 73/1999 această prevedere legală nu a fost abrogată.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie care invocând în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. încălcarea esenţială a legii cu consecinţa soluţionării greşite a fondului litigiului, a susţinut că Decizia atacată a fost pronunţată în temeiul unor dispoziţii legale abrogate, fiind nesocotită legea aplicabilă, respectiv dispoziţiile OG nr. 73/1999 care asimilează salariilor supuse impozitării inclusiv ajutoarele acordate cadrelor militare disponibilizate.
Recursul în anulare se dovedeşte fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie, cadrele militare erau îndreptăţite la acordarea unui ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Dispoziţiile legale mai sus menţionate au fost însă implicit abrogate prin art. 86 alin. final, partea finală din OG nr. 73 din 26 august 1999 privind impozitul pe venit.
Potrivit acestui din urmă act normativ, sunt supuse impozitării veniturile din salarii, cărora le sunt asimilate „în vederea impunerii" drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile, premiile şi alte drepturi ale cadrelor militare acordate potrivit legii [art. 4 lit. b) coroborat cu art. 23 lit. b)].
În conformitate cu dispoziţiile art. 70, dispoziţiile OG nr. 73 din 26 august 1999 au intrat în vigoare şi s-au aplicat veniturilor acordate cu începere de la 1 ianuarie 2000.
Ca urmare, cum reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie la data de 31 mai 2000 şi sumele acordate cu titlul de ajutoare compensatorii au fost la această dată asimilate veniturilor salariale supuse impozitării se constată că potrivit OG nr. 73/1999 drepturile cuvenite au fost corect calculate, acţiunea pentru diferenţele pretinse dovedindu-se neîntemeiată.
Aşa fiind, recursul în anulare se va admite cu consecinţa casării deciziei atacate şi a respingerii recursului reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 280 din 30 mai 2002 a Tribunalului Sibiu.
Văzând cererea intimatului Ministerul Apărării Naţionale, în conformitate cu dispoziţiile art. 404 C. proc. civ., se va dispune restabilirea situaţiei anterioare prin obligarea reclamantului la restituirea sumelor încasate în temeiul hotărârii desfiinţate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2369 din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia şi respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva sentinţei civile nr. 280 din 30 mai 2002 a Tribunalului Sibiu, pe care o menţine.
Conform art. 4042 C. proc. civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârii desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3525/2003. Civil. Revendicare L10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3510/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs în... → |
|---|
