ICCJ. Decizia nr. 3394/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3394
Dosar nr. 9270/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor lucrărilor din dosar, rezultă următoarele :
Prin sentinţa nr. 52 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Vâlcea a fost respinsă cererea reclamantului M.M. împotriva C.C. Mateeşti Vâlcea reprezentată prin lichidatorul S.C. E. SRL, F. Vâlcea, B. S.A. Vâlcea, reprezentată prin lichidator S.C. R.V.A. S.A. Bucureşti şi comuna Mateeşti reprezentată prin primarul localităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că autorul reclamantului, M.T. nu a avut calitatea de membru fondator al Băncii de Credit şi Economie Unirea Turceşti în perioada 1947-1949 pentru a se putea stabili drepturile acestuia la data desfiinţării Băncii Populare.
De asemenea, instanţa a reţinut că faţă de actele din 1941, se identifică terenul autorului reclamantului ca fiind amplasamentul C.C. Mateeşti, fără să se fi probat modul în care acest teren a fost inclus în patrimoniul fostei Bănci Populare şi care erau drepturile autorului reclamantului, legat de acest teren.
Că, nu s-au făcut dovezi în privinţa modului de dizolvare a Băncii Populare, situaţia financiar-contabilă a acesteia la nivelul anilor 1948 – 1949 şi nici modalitatea, respectiv persoana care a preluat acest patrimoniu pentru a se putea stabili în mod cert drepturile de care urma să beneficieze reclamantul conform dispoziţiunilor Legii nr. 10/2001.
În baza dovezilor necesare stabilirii acestor drepturi, pârâtele au răspuns notificărilor reclamantului, în sens negativ, îndeplinindu-şi obligaţiile ce le reveneau potrivit Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a declarat apel M.M. Curtea de Apel Piteşti a suspendat judecarea apelului în temeiul art. 35 din Legea nr. 44/1945.
M.M. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare, recurs admis în principiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 26 februarie 2004 pronunţată în camera de consiliu.
Într-un prim motiv de recurs M.M. invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., arătând în esenţă că încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece simpla referire la art. 35 din Legea nr. 64/1995 nu echivalează cu o motivare în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Invocând şi nulitatea prevăzută de art. 305 pct. 9 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat în cauză dispoziţiunile art. 35 din Legea nr. 64/1995, deoarece textul este circumscris doar litigiilor privind realizarea creanţelor certe, lichide şi exigibile şi nu procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Prin soluţia pronunţată Curtea de Apel Piteşti a obstrucţionat posibilitatea petiţionarului de a-şi stabili drepturile împotriva pârâtei printr-o hotărâre judecătorească în cadrul procedurii de lichidare.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, instanţa de apel, după ce a procedat la amânarea pronunţării de la 5 la 12 septembrie, a suspendat judecarea apelului formulat de M.M. în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, fără a se arăta în considerentele încheierii temeiurile care au motivat opinia instanţei în aplicarea acestor dispoziţii legale raportat la obiectul acţiunii şi nici argumentele pentru care a înlăturat cererea apelantului reclamant de continuare a judecăţii, expuse prin concluziile scrise.
Simpla enunţare a temeiului suspendării, cu referire la dispoziţiunile art. 35 din Legea nr. 64/1995 nu echivalează cu o motivare, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care statuează că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Acest mod de a proceda al instanţei constituie nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit în cauză dispoziţiunile art. 35 din Legea nr. 64/1995, deoarece textul de referinţă este circumscris acţiunilor judiciare sau extrajudiciare destinate realizării creanţelor asupra debitorului şi bunurilor sale ce vor fi prezentate la dosarul în care s-a deschis procedura.
Art. 35 din Legea nr. 64/1995 este incident acţiunilor pentru realizarea creanţelor certe, lichide şi exigibile, nu şi procedurilor speciale, inclusiv cele prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin care se solicită stabilirea conţinutului drepturilor reale sau de creanţă precum acelea contra pârâtei C.C. Mateeşti aflată în procedura de lichidare.
Numai după stabilirea drepturilor de către instanţa civilă în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, reclamantul M.M. şi le va putea realiza, în cadrul procedurii falimentului, prin înscrierea pe lista creditorilor.
Suspendând judecarea apelului, în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, Curtea de Apel Piteşti l-a pus pe contestatorul M.M. în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile ce eventual le-ar dobândi potrivit Legii nr. 10/2001 în cadrul procedurii de lichidare judiciară, cauzându-i grave prejudicii. Finalizarea procedurii lichidării judiciare prin aprobarea raportului final al lichidării conform art. 117 din Legea nr. 64/1995 ar lipsi de orice eficienţă şi posibilitate de executare hotărârea judecătorească de stabilire a drepturilor contestatorului, indiferent de valoarea acestor drepturi.
Aşa fiind, constatându-se că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de M.M., casând încheierea din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti cu trimitere aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii conform art. 312 şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva încheierii din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. 1775/2003.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 338/2003. Civil. Ordonanta presedentiala.... → |
|---|
