ICCJ. Decizia nr. 3722/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3722
Dosar nr. 2801/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
N.A. a chemat în judecată Primăria comunei Răcari, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 pentru a fi obligată să-i restituie o suprafaţă de 1300 mp teren situat în comuna Răcari, judeţul Dîmboviţa în continuarea terenului de 1000 mp teren care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a sesizat Primăria comunei Răcari, respectiv la 14 august 2001 solicitând restituirea în natură a terenului de 1300 mp însă nu a primit nici un răspuns motiv pentru care a sesizat instanţa de judecată.
Tribunalul Dîmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 47 din 7 februarie 2003, a respins ca nefondată acţiunea.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că reclamanta nu a depus notificare în sensul Legii nr. 10/2001, iar pentru suprafaţa de 1300 mp teren solicitată, reclamantul a fost pus în posesie alături ce ceilalţi moştenitori ai părinţilor lor în temeiul Legii nr. 18/1991.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 82 din 9 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul N.A. împotriva sentinţei civile nr. 47 din 7 februarie 2003 pronunţată de Tribunalul Dîmboviţa cu motivarea că reclamantul recurent nu a notificat persoana juridică deţinătoare, în speţă Primăria comunei Răcari, prin executorul judecătoresc aşa cum o cer expres dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu a respectat procedura administrativă impusă de lege, că sesizarea instanţei cu plângere se poate face numai împotriva deciziei emisă de unitatea deţinătoare, or în speţă nu a fost eliberată o astfel de decizie.
Referitor la criticile vizând fondul cauzei instanţa de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs N.A. care fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. a susţinut în esenţă că s-a adresat Primăriei Răcari cu o cerere de retrocedare a terenului în litigiu încă din anul 1998 fără însă să primească vreun răspuns. A revenit cu o nouă cerere la 14 august 2001 dar din nou unitatea deţinătoare nu i-a făcut vreo comunicare.
A mai susţinut că terenul în litigiu era aferent construcţiei ce a aparţinut tatălui său şi a fost înstrăinată către T.N. şi să în anul 1999 a refuzat primirea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.
Pe cale de consecinţă a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi obligarea pârâtei de a-l pune în posesie cu suprafaţa de 1300 mp pe care a moştenit-o de la tatăl său până în 1994.
Recursul nu este fondat.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a instituit o procedură prealabilă administrativă pe care orice persoană îndreptăţită urmează a o parcurge atunci când solicită restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor, terenuri şi construcţii, ce cad sub incidenţa legii.
Astfel, conform art. 21 din actul normativ menţionat, persoana îndreptăţită are obligaţia de a notifica persoana juridică deţinătoare indicând între altele şi elementele de identificare a bunului imobil solicitat iar notificarea trebuie comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul sau sediul persoanei juridice deţinătoare. Executorul judecătoresc astfel sesizat o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
Cu referire la cazul în speţă rezultă că reclamantul nu a formulat o astfel de notificare ci s-a adresat la 14 august 2002 cu o cerere olografă direct Primăriei comunei Răcari, cerere care însă nu întrunea cerinţele art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, la dosar a fost depus titlul de proprietate nr. 88339 din 6 decembrie 1999 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care s-a constituit în favoarea reclamantului şi a celorlalţi moştenitori ai autorului I.I.D., dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 2 ha şi 2800 ha. Pe teritoriul comunei Săbieşti-Răcari, judeţul Dîmboviţa.
Din cele expuse rezultă pe de o parte, că întrucât reclamantul nu a urmat procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 acesta nu putea pretinde emiterea de către persoana juridică deţinătoare a vreunei dispoziţii cu privire la terenul în discuţie.
Pe de altă parte, aşa cum recurentul-reclamant a susţinut constant, terenul a cărui restituire a solicitat-o se află pe raza teritorială a comunei Răcari, sat Săbieşti şi provenea de la autorul I.I.D. Or, în legătură cu terenurile ce au aparţinut acestui autor în cauză s-a probat că atât reclamantului cât şi celorlalţi moştenitori li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Din această perspectivă este de menţionat că art. 8 din Legea nr. 10/2001 statuează că nu intră sub incidenţa legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi prin Legea nr. 1/2000.
Astfel fiind şi întrucât reclamantul nu a probat că terenul a cărui restituire a solicitat-o intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 pentru a beneficia de măsurile reparatorii acordate şi în orice caz având în vedere că oricum recurentul-reclamant nu a îndeplinit nici procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.A. împotriva deciziei nr. 82 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 372/2003. Civil. Ordonanta presedintiala.... | ICCJ. Decizia nr. 372/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
