ICCJ. Decizia nr. 3728/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3728
Dosar nr. 4059/2003
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 156 din 5 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B.E. împotriva Statului Român prin Primăria Târgu-Lăpuş şi C. Târgu-Lăpuş prin F. Maramureş.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că iniţial reclamantul a cerut în temeiul Legii nr. 10/2001 obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 0.400 ha, preluat de stat fără titlu valabil şi pe care este în prezent edificat Complexul hotelier cu anexe, apoi a completat acţiunea solicitând şi constatarea nulităţii absolute a actului juridic de trecere a terenului în proprietatea statului, precum şi a tuturor actelor subsecvente privitor la imobil şi obligarea alternativă (subsecventă) la plata despăgubirilor băneşti în sumă de 800.000.000 lei.
Reclamantul a motivat cererea sa cu împrejurarea că terenul a fost cumpărat de tatăl său cu plata în rate de la Primăria Comunei Târgu-Lăpuş în anul 1936, achitat în perioada 23 noiembrie 1936 – 30 decembrie 1939 conform chitanţelor, teren identificat prin „lotul I şi II – terenul de lângă podul cel mare". Reclamantul a mai precizat că iniţial terenul a fost cumpărat de Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia, însă în urma înţelegerii cu stareţul mănăstirii la 26 august 1936, acesta i-a cedat terenul, care în 1960 a trecut fără drept în proprietatea statului.
Din examinarea actelor dosarului, tribunalul a apreciat că cererea reclamantului de a constata nulitatea unor acte pe care, deşi instanţa a stăruit, reclamantul nu le-a precizat, este fără obiect, el nu a depus şi nici nu a indicat actul de trecere a imobilului în proprietatea statului pentru a se verifica condiţiile preluării conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
În ce priveşte cererea reclamantului pentru acordarea măsurilor reparatorii a fost considerată de instanţă ca prematură, reclamantul, deşi invitat de primărie să depună copiile a două cărţi funciare şi acte că nu a fost despăgubit pentru teren, el nu a complectat documentaţia necesară, ci a înaintat instanţei prezenta acţiune.
Cu aceste argumente, instanţa a respins acţiunea reclamantului.
Sentinţa a fost atacată cu apel de reclamant.
Prin Decizia civilă nr. 101 din 12 iunie 2003, Curtea de Apel Cluj, a respins apelul, menţinând soluţia atacată, cu motivarea că notificarea trebuia trimisă şi unităţii deţinătoare, apelantul nu a depus acte doveditoare de proprietate conform art. 22 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001, cele depuse sunt contradictorii, nu a dovedit prin acte nici preluarea de către stat a terenului, iar într-un alt dosar al Tribunalului Maramureş a solicitat imobilul înscris în c.f. 191 cu nr.top.502, casă, dependinţe şi 2471 mp teren, proprietatea bunicului său B.V., prin cumpărare în 1936 de la Biserica Romano-Catolică Beclean, soluţionat prin respingerea acţiunii, sentinţă menţinută în apel prin Decizia nr. 84 din 22 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, cerând casarea hotărârilor atacate, cu trimiterea pentru o nouă judecată, instanţele stabilind o stare de fapt greşită şi au aplicat greşit legea, motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 8-10 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că până la data preluării de către stat, antecesorii recurentului au folosit terenul, au fost înscrişi în registrul agricol, şi-au plătit obligaţiile faţă de stat şi la preluare li s-au luat şi actele privitor la imobil, iar instanţa trebuia să oblige pe intimaţii pârâţi să prezinte actele în baza cărora deţin imobilul.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În cadrul procedurii administrative, sarcina probei proprietăţii imobilului revine persoanei care pretinde imobilul.
În acest sens, art. 22 din lege precizează că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau cel mai târziu până la 14 mai 2003.
Invitat prin adresa nr. 5303 din 21 iunie 2001 de intimata Primăria oraşului Târgu-Lăpuş să completeze documentaţia prin depunerea extrasului c.f. nr.2081 şi c.f. nr.2028 în original precum şi extrasul c.f. nr. 1244 şi actele din care să rezulte faptul că nu a primit despăgubiri, recurentul nu a dat curs invitaţiei şi nu a depus actele solicitate.
Argumentul preluării originalelor actelor de către autorităţi, odată cu deposedarea de imobil, nu poate fi acceptat, extrase ale cărţilor funciare se puteau obţine oricând, acest sistem de publicitate imobiliară exista în acea parte a ţării începând cu data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 115/1938.
Înscrisurile prezentate de recurent, declaraţia datată cu 26 august 1936 şi 10 recipise de încasare de la B.G. a sumei totale de 23.920 lei cu titlu de „preţ lot de casă de lângă podul cel mare, cumpărat la licitaţie", conţin elemente contradictorii, sumele din cele două categorii de acte nu coincid, ele nu atestă dobândirea terenului aflat azi în litigiu şi nici existenţa proprietăţii în patrimoniul autorului recurentului la data preluării lui de către stat, anume anul 1960 sau 1961.
De asemenea, actele depuse nu formează convingerea instanţei asupra identităţii terenului pretins a fi cumpărat cu cel preluat de stat, nefiind dovedită nici calitatea de moştenitor a recurentului faţă de B.G.
Pretenţia recurenţilor, formulată în motivarea recursului, aceea ca intimaţii pârâţi să prezinte acte în baza cărora deţin imobilul este o cerere subsecventă dovedirii de către recurent a calităţii sale de moştenitor şi de proprietar a autorului său şi întrucât el nu a făcut această dovadă, nici intimaţii nu pot fi obligaţi să-şi dovedească titlul în temeiul căruia deţin imobilul.
Drept urmare, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 101 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3866/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 372/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
