ICCJ. Decizia nr. 3925/2003. Civil. Asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3925
Dosar nr. 4209/2003
Şedinţa publică din 25 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 mai 2002 sub nr. 6083, contestatorul D.D. a solicitat Tribunalului Cluj, ca în contradictoriu cu intimaţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Ministerul Public Bucureşti, să dispună obligarea intimaţilor să-i restituie sumele încasate pe nedrept prin reţinerea nelegală pe statul de plată a procentului de 7% din drepturile salariale, procent reprezentând contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, pe perioada 1 ianuarie 2000–30 martie 2001 inclusiv.
Totodată intimaţii au depus la dosar şi o cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca în cazul în care se va admite cererea contestatorului să se dispună prin aceeaşi hotărâre obligarea chematei în garanţie să le restituie sumele de bani ce reprezintă contribuţia la fondul asigurărilor sociale de sănătate a contestatorului, restituirea acestor sume urmând să fie reactualizate.
Prin sentinţa civilă nr. 374 din 28 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul D.D. împotriva intimaţilor Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi în consecinţă intimaţii au fost obligaţi să-i restituie contestatorului sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% din salariul lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 30 martie 2001,
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de intimaţi împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Recursurile declarate de intimaţi şi chemata în garanţie împotriva sentinţei tribunalului, au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 1629 din 7 august 2002 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Această gratuitate nu echivalează şi cu scutirea de plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, care constituie o obligaţie distinctă.
Gratuităţile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistraţi) şi art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) şi art. 4 instituie regula generală a obligativităţii asigurării.
De la această regulă generală obligatorie există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997.
În conformitate cu art. 52 din lege, persoana asigurată are obligaţia unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 şi art. 55.
Întrucât magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, numai prin greşita aplicare a prevederilor legale, tribunalul a admis acţiunea reclamantei, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinse, atât acţiunea, cât şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează Decizia nr. 1629 din 7 august 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, şi sentinţa civilă nr. 374 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul D.D.
Respinge cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4225/2003. Civil. Contestatie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3267/2003. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
