CSJ. Decizia nr. 3969/2003. Civil. Rectificare Carte Funciara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3969
Dosar nr. 3667/2003
Şedinţa publică din 10 octombrie2003
Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate de contestatorii D.(F.)M., F.S., F.N. şi F.V. împotriva deciziei nr. 2817 pronunţate de secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie la 27 iunie 2003, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată la 14 februarie 2002 S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin a chemat în judecata pe F.V., F.N., F.S. şi D.(F.)M. cerând să se dispună radierea menţiunilor prin care imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin fusese intabulat pe numele pârâţilor.
Prin aceeaşi acţiune, care iniţial a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin cu numărul de dosar 2003/2000, s-a cerut ca imobilul menţionat să fie intabulat pe numele reclamantei.
Prin sentinţa nr. 1422 pronunţată la 7 martie 2000 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Mehedinţi.
Ulterior, prin Decizia nr. 1725 pronunţată în dosarul nr. 1144/2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a soluţionat un conflict negativ de competenţa intervenit între Tribunalul Mehedinţi si Tribunalul Vâlcea, stabilind că aceasta din urmă instanţă este competenţă să soluţioneze cauza.
Ca urmare dosarul a fost înregistrat cu numărul 3262/2002 pe rolul secţiei civile a Tribunalului Vâlcea, iar prin sentinţa civila nr. 174 pronunţată la 8 octombrie 2001 instanţa astfel investită a admis acţiunea dispunând "radierea din Cartea funciară nr. 920/N din 18 ianuarie 2001, Drobeta Turnu Severin a intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor asupra imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, construcţii şi teren".
Totodată pârâţii au fost obligaţi să îi plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 1 000 000 lei.
Apelul făcut ulterior de pârâţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 18/A pronunţată de secţia civilă a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. 141/2002
Pronunţând această decizie instanţa de apel a reţinut, contrar celor afirmate de pârâţi, că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului compus din construcţie şi teren în legătură cu care se aflau în curs de soluţionare mai multe litigii.
Au fost de asemenea înlăturate criticile pârâţilor apelanţi referitoare la lipsa de legitimitate a reclamantei în promovarea acţiunii şi s-a subliniat că pe fond acţiunea era întemeiată în condiţiile în care formele de intabulare iniţiate de pârâţi au fost efectuate în considerarea unei hotărâri judecătoreşti care între timp a fost schimbată ca urmare a exercitării căilor de atac.
La 28 aprilie 2002 pârâţii D.M., F.S., F.V. şi F.N. au declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunţate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 2814/2002.
Prin Decizia nr. 2817 pronunţată la 27 iunie 2003 Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a respins recursul ca nefondat reţinând în esenţă că soluţionarea cauzei în fond şi în apel s-a făcut pe baza analizării judicioase a probelor şi celorlalte apărări invocate de părţi precum şi printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
La 2 iulie 2003 D.M., F.S., F.V. şi F.N. au formulat o contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă decizii precum şi o cerere accesorie de suspendare a executării acesteia, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 2814/2002.
În motivarea contestaţiei , întemeiate pe dispoziţiile "art. 318 coroborat cu prevederile art. 3191" C. proc. civ. s-a susţinut că "instanţa de recurs a săvârşit o serie de greşeli de fapt privind aprecierea probelor existente la dosar" deoarece "a reţinut în mod eronat că S.C. L. S.A. a cumpărat de la Statul Roman toate bunurile" (inclusiv o cotă de ˝ de proprietate asupra unui corp de clădire care nu a fost niciodată expropriată) şi a considerat fără temei că formele de publicitate imobiliară a drepturilor contestatorilor s-au efectuat în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar nu în considerarea titlurilor lor de proprietate întocmite în formă autentică.
Tot în susţinerea contestaţiei s-a afirmat că instanţa de recurs a greşit în ceea ce priveşte "interpretarea unor prevederi legale" şi "a omis să se pronunţe asupra unui motiv de casare".
În ceea ce o priveşte intimata S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Având a se pronunţa asupra contestaţiei în anulare astfel formulate Curtea reţine ca greşită interpretarea unor prevederi legale nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii contestate în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.
În acelaşi timp aserţiunile contestatorilor referitoare la modul în care s-ar fi stabilit întinderea drepturilor de proprietate ale intimatei S.C. L. S.A. Drobeta Turnu Severin nu îşi găsesc suportul nici în considerentele nici în dispozitivul deciziei contestate, respectiva chestiune nefiind în nici un fel analizată de către instanţa de recurs.
Aşa fiind nu există temei pentru a se considera că din acest punct de vedere soluţia contestată ar fi rezultatul unei greşeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.
Aceeaşi concluzie se impune şi în raport cu înscrisurile din dosarul cauzei care confirmă aprecierea instanţei de recurs potrivit căreia intabularea în favoarea pârâţilor a unor drepturi reale imobiliare s-a făcut în considerarea sentinţei civila nr. 150 din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Arad, hotărâre care fusese casată prin Decizia civila nr. 856 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara la 17 noiembrie 1999.
Pe de altă parte Curtea reţine că una dintre apărările la care pârâţii D.M., F.S., F.V. şi F.N. s-au referit în mod insistent în susţinerea recursului declarat în cauză viza împrejurarea că Decizia nr. 1470/1973 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi ar fi avut doar un efect limitat trecând în proprietatea statului o cotă indiviză de ˝ dintr-o clădire şi lăsând în proprietatea titularilor iniţiali cealaltă cotă indiviză ˝ precum şi întregul teren.
Din cuprinsul considerentelor deciziei contestate nu rezultă că instanţa de recurs ar fi analizat această apărare care, în opinia pârâţilor era susceptibilă să ducă la modificarea sau casarea hotărârii recurate.
Sub acest ultim aspect în cauză sunt întrunite cerinţele art. 318 teza ultimă C. proc. civ.
Aşa fiind contestaţia se impune a fi admisă în sensul anulării deciziei atacate, urmând ca pe cale de consecinţă să se stabilească un nou termen în vederea judecării recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 18 A din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorii D.(F.)M., F.S., F.N. şi F.V. împotriva deciziei nr. 2817 din 27 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Anulează Decizia atacată şi fixează termen pentru rejudecarea recursului la 26 martie 2004.
Irevocabilă.
Pronunţată înşedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 396/2003. Civil. Revendicare lg.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3892/2003. Civil. Recurs → |
|---|
