CSJ. Decizia nr. 3997/2003. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3997
Dosar nr. 1974/2003
Şedinţa publică din 14 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii R.S., R.F. au chemat în judecată pe pârâtul H.F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat să le lase, în deplină proprietate, terenul în suprafaţă de 0,18 ha, înscris în CF 2174 Baia Sprie, nr.top 392/1 şi 393/1.
Pârâtul a formulat cerere reconvenţională, solicitând anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de reclamanţi cu M.I., M.A., M.S. şi L.E. privind suprafaţa de 18 ari, ce formează obiectul acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 4469 din 18 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Baia Mare a fost respinsă acţiunea, a fost admisă cererea reconvenţională, a fost anulat parţial contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6453/18 aprilie 1995, la fostul notariat de Stat Maramureş, pentru terenul în suprafaţă de 1840 m.p., înscris în CF 2174 Baia Sprie, nr.top.392/1 – 676 m.p., 393/1 – 1164 m.p., a fost dispusă radierea din C.F. a acestei suprafeţe de teren, a fost validată vânzarea-cumpărarea intervenită între H.F., în calitate de cumpărător şi succesorii lui M.A., respectiv M.I., M.A., M.S. şi L.E., privind terenul în suprafaţă de 5448 m.p. şi s-a dispus dezmembrarea conform schiţei întocmite de expert M.V.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis prin Decizia civilă nr. 1335/A din 23 noiembrie 2001 a Tribunalului Maramureş şi a fost schimbată sentinţa, în sensul că, a fost admisă acţiunea, a fost obligat pârâtul H.F. să le lase în deplină proprietate terenul în suprafaţă de 1840 m.p., situat în Baia Sprie şi înscris în CF 2174, nr.top. 392/1 şi 393/1, a fost admisă, în parte, cererea reconvenţională, a fost dispusă parcelarea, conform dispozitivului deciziei, a fost validată vânzarea-cumpărarea intervenită la data de 29 septembrie 1982, între M.I. şi M.A., în calitate de vânzători şi H.F., în calitate de cumpărător, cu privire la terenul în suprafaţă de 2630 m.p. aferent nr.top. nou 392/2/2, plus 50 m.p. aferent, nr.top nou 392/2/2, hotărârea ţinând loc de act autentic, a fos dispusă intabularea în CF a dreptului de proprietate asupra acestui teren, în favoarea pârâtului H.F., s-a constatat că terenul din Baia Sprie, în suprafaţă de 764 mp, din CF 219 şi terenul de 227 m.p. din CF Baia Sprie constituie proprietate publică, dobândită prin expropriere, prin Decretul nr. 198/1984, şi a fost respinsă cererea reconvenţională.
Prin Decizia nr.920 din 18 aprilie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, în majoritate, a fost admis recursul declarat de pârâtul H.F. şi a fost modificată Decizia tribunalului, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei judecătoriei, care a fost păstrată.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., solicitând casarea ei şi respingerea recursului declarat de pârâtul H.F., împotriva deciziei tribunalului, deoarece a fost făcută o greşită aplicare a prevederilor art. 948 şiart. 969 din C. civ.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
La data de 29 septembrie 1982 a fost încheiat între M.A. şi M.I., pe de o parte şi H.F., pe de altă parte, un antecontract de vânzare-cumpărare, fiind întocmit în acest sens un înscris sub semnătură privată, privind „o bucată de teren", pentru preţul de 30.000 lei, urmând ca dreptul de proprietate să fie înscris în cartea funciară atunci când vânzătorul va putea prezenta actele necesare.
Părţile au mai convenit ca terenul să fie lăsat în folosinţa cumpărătorului.
Prin această convenţie nu a operat transmiterea dreptului de proprietate în patrimoniul pârâtului H.F., ci a fost generată doar o obligaţie de a face, şi anume de a autentifica vânzarea-cumpărarea.
Pe de altă parte, convenţiei îi lipseşte una din condiţiile esenţiale necesare a fi îndeplinite pentru validitatea ei, cuprinse în prevederile art. 948 din C. civ., şi anume, un obiect determinat.
Or, în înscrisul sub semnătură privată din 29 septembrie 1982, obiectul promisiunii de vânzare nu este determinat, făcându-se referire doar la „o bucată de teren".
În schimb, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 6453/din 18 aprilie 1995, la fostul Notariat de Stat Baia Mare, cumpărătoarea R.F. a dobândit de la vânzătorii M.I., M.A., M.S. şi L.E. terenurile în suprafaţă de 2854 m.p., nr.top nou 392/1, nr.top nou 393/1 cu 4349 m.p. şi cu nr.top vechi 394, cu 241 m.p. şi casă de locuit, în total 7444 m.p., situate în Baia Sprie.
Acest contract de vânzare-cumpărare îndeplineşte condiţiile de valabilitate menţionate în art. 948 din C. civ. şi are putere de lege între părţile contractante, conform prevederilor art. 969 din acelaşi cod.
Pe de altă parte au fost respectate în privinţa acestui contract şi cerinţele de publicitate imobiliară, dreptul de proprietate al reclamantei R. F., căsătorită cu R.S., fiind înscris în CF nr.2174 Baia Sprie, nr.top 392/1, 393/1 şi 394, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6453/1995, la fostul Notariat de Stat Baia Mare.
În atare situaţie, în mod greşit a procedat instanţa de fond, a cărei soluţie a fost păstrată de instanţa de recurs, anulând parţial contractul de vânzare-cumpărare autentic.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şiart. 314 din C. proc. civ., a fi casată Decizia pronunţată de curtea de apel şi a fi respins recursul declarat de pârâtul H.F., împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de le lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 920 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge recursul declarat de pârâtul H.F. împotriva deciziei nr. 1335 A din 23 noiembrie 2001 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 546/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 543/2003. Civil → |
---|