ICCJ. Decizia nr. 4181/2003. Civil. Despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4181
Dosar nr. 4066/2003
Şedinţa publică din 2 iunie 2004
Asupra recursului faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 octombrie 2002 la Tribunalul Bucureşti reclamantul I.G.L. a chemat în judecată Statul Român solicitând acordarea de despăgubiri materiale şi morale pentru perioada 1957 – 1964: anchetarea din motive politice în perioada 1957 – 1960, arestarea în anul 1960 şi condamnarea la 6 ani închisoare (graţiat în anul 1964 şi achitat în anul 1979 de Tribunalul Suprem).
În drept a invocat dispoziţiile art. 504 C. proc. pen.
În motivare a arătat în esenţă că datorită condamnării pe nedrept, a metodelor de anchetare şi regimului de detenţie s-a îmbolnăvit, i-a fost distrusă familia şi carierea profesioanală, de asemenea i-au fost confiscate bunurile. Toate acestea i-au provocat pe lângă o suferinţă fizică şi o suferinţă morală.
Din oficiu, tribunalul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi prin sentinţa civilă nr. 997 F din 10 decembrie 2002 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 505 alin. (2) C. proc. pen. care dispune că termenul în care persoana îndreptăţită poate porni acţiunea pentru repararea pagubei este de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Reclamantul arată că instanţa a avut în vedere doar dispoziţiile art. 505 C. proc. pen. ignorând dispoziţiile art. 998 C. civ. cât şi aspectul invocat că prin achitarea dispusă de Tribunalul Suprem în martie 1990 nu s-a rezolvat problema despăgubirilor materiale şi morale.
Prin Decizia civilă nr. 363 A din 23 iunie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că dreptul reclamantului la acţiune s-a prescris conform dispoziţiilor art. 505 alin. (2) C. proc. pen.
Chiar dacă s-ar invoca imposibilitatea de acţionare datorită regimului politic totalitar, un nou termen de trei ani care ar fi început să curgă în anul 1990 a expirat de asemenea.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs reluând criticile din apel, dar fără a invoca temeiul juridic.
Având a se pronunţa asupra recursului astfel declarat Curtea reţine că prin natura lor argumentele aduse corespund sub aspect strict formal prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin urmare acest text de lege poate fi avut în vedere în analizarea recursului deşi nu a fost invocat expres, această deficienţă de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut corect că s-a prescris dreptul reclamantului la acţiune.
Dispoziţiile art. 998 C. civ. invocate de reclamant prevăd că „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara".
Conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea".
În raport de data de 23 martie 1979 când s-a emis certificatul privind Decizia nr. 13 din 9 martie 1979 a Tribunalului Suprem, termenul de 3 ani s-a împlinit în anul 1982
Dacă s-ar avea în vedere imposibilitatea de acţionare din cauza regimului politic totalitar, termenul de prescripţie de trei ani calculat din anul 1990 de asemenea s-a împlinit.
Aşa fiind recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.G.L. împotriva deciziei nr. 363 A din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4180/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 413/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
