ICCJ. Decizia nr. 4512/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4512
Dosar nr. 3566/2003
Şedinţa publică din 15 iunie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta C.M. a chemat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primarul General pentru obligarea acestuia să-i restituie în natură, în măsura posibilului, şi, în echivalent prin acţiuni, suprafaţa de 82.746 mp teren şi clădirea (parter, 2 etaje, garaj, grajd şi magazie de unelte), imobil ce a aparţinut bunicilor săi (M.A. şi A.M.) şi care a fost naţionalizat prin Decretul 92/1950, deşi bunicii erau funcţionari.
Ca temei de drept al acţiunii au fost indicate art. 481 C. civ., art. 19 şi art. 20 din Legea 10/2001.
Printr-o serie de precizări ulterioare ale acţiunii reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâţi şi A.P.A.P.S. şi Ministerul Finanţelor Publice şi a adăugat la temeiul de drept dispoziţiile art. 26 din Legea 10/2001, arătând că acţiunea reprezintă şi o contestare în condiţiile Legii 10/2001, iar suprafaţa de teren a cărei restituire s-a cerut este de 97,506 mp, terenul aflându-se în Bucureşti între Şos. V. şi Str. F.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 9 din 9 ianuarie 2003 a admis excepţiile de prematuritate a acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S. şi ca urmare, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit că pârâta A.P.A.P.S. ar fi exercitat în trecut sau prezent vreo activitate or pretins vreun drept în legătură cu imobilul revendicat nici că acesta s-ar afla în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate sau că autorii reclamantei ar fi avut calitatea de asociaţi ai unei persoane juridice naţionalizate în condiţiile art. 27 şi art. 32 din Legea 10/2001.
S-a reţinut de asemenea, că acţiunea în revendicare nu se poate analiza numai în raport de dispoziţiile dreptului comun, Codul civil, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile legii speciale, Legea 10/2001 care a fost de altfel indicată ca temei al acţiunii, lege care prevede o procedură specială.
Instanţa a reţinut că atâta timp cât nu s-a soluţionat notificarea adresată Primăriei Municipiului Bucureşti, dreptul reclamantei de a porni acţiune în justiţie nu este născut.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă 175 din 11 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Hotărârea de fond a fost atacată invocându-se că acţiunea în revendicare nu este niciodată prematură şi că persoana juridică notificată este obligată să răspundă în termenul prevăzut expres de lege, iar art. 26 din Legea 10/2001 abilitează persoana care nu a primit nici un răspuns să se adreseze justiţiei.
În motivarea respingerii apelului curtea a reţinut că Legea 10/2001, aplicabilă în cauză impune o procedură prealabilă, finalizată cu un răspuns la notificarea petiţionarului.
S-a reţinut că la notificarea făcută de reclamantă către Primăria Municipiului Bucureşti, nu s-a dat încă un răspuns şi că reclamanta are deschisă acţiunea în justiţie numai în condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001.
Cât priveşte întârzierea emiterii unui răspuns la notificare s-a apreciat că putea fi atacată numai pe calea contenciosului administrativ.
În consecinţă, în lipsa unui răspuns din partea instituţiei notificate, esenţial în cauză, acţiunea a fost apreciată ca prematură.
S-a mai considerat că în raport de dispoziţiile art. 31 alin. (6) din Legea 10/2001, cererea de restituire se află într-un stadiu incipient şi pentru moment A.P.A.P.S. nu are calitate procesuală, nefiind născut dreptul de a se sesiza instanţa.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat în termen legal recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în sensul că în mod greşit s-a apreciat că numai o comunicare de refuz de soluţionare a cererii prezentate în notificare, naşte o acţiune în justiţie.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru motivele următoare:
Acţiunea reclamantei, de revendicare, a fost întemeiată conform petitului acţiunii, atât pe dispoziţiile art. 480 C. civ. cât şi pe Legea 10/2001 şi precizată ulterior în mod expres (fila 138 dosar de fond) la cererea instanţei, în sensul că reprezintă o acţiune în revendicare bazată pe refuzul de răspuns la notificarea trimisă pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti şi deci întemeiată pe Legea 10/2001.
Anterior introducerii acţiunii reclamanta a formulat o notificare în care revendică imobilul în litigiu şi a trimis-o, la 23 martie 2001 (fila 100 dosar de fond) prin executor judecătoresc, Primăriei Municipiului Bucureşti.
La această notificare primăria nu a răspuns şi nici nu şi-a precizat poziţia pe parcursul procesului.
Ca urmare, se constată că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii 10/2001 ale cărei prevederi (art. 21) au fost respectate.
Potrivit alin. ultim al acestui articol, nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Ca urmare dreptul reclamantei s-a conservat prin trimiterea notificării în termen.
Acest drept este actual, şi nu prematur exercitat, cum au reţinut instanţele, faţă de tăcerea persoanei notificate care, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001 avea obligaţia prevăzută in terminis, de a se pronunţa prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Nimic din dispoziţiile legale menţionate, în derularea procedurii prealabile instituite, nu justifică lipsa de răspuns în termenul prevăzut de lege. Faptul, consemnat pe parcursul procesului, în corespondenţa cu instanţa, că nu se poate identifica imobilul în lipsa unor acte, nu justifică nesoluţionarea notificării şi nici nu poate obstrucţiona dreptul proprietarei care revendică. Articolul 25 alin. (2) faza ultimă prevede în mod expres că în cazul în care nu deţine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptăţite, în modalitatea prevăzută în acelaşi articol la alin. (3).
Nesoluţionarea de către primărie a notificării, în termenul prevăzut de lege deschide, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 acţiune în justiţie şi, ca urmare, aprecierea ca prematură a unei acţiuni iniţiate deşi persoana juridică nu a răspuns notificării în termenul prevăzut de lege, este fără îndoială rezultatul unei greşite aplicări a dispoziţiilor Legii 10/2001.
Pe cale de consecinţă, se va admite recursul, se va modifica Decizia Curţii de apel în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 9 din 9 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sentinţă care se va desfiinţa şi se va trimite cauza acestei din urmă instanţe spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei nr. 175 din 11 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o modifică în sensul că admite apelul reclamantei, împotriva sentinţei civile nr. 9 din 9 ianuarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă. Desfiinţează această din urmă sentinţă şi trimite cauza spre judecarea fondului la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4636/2003. Civil. Expropriere teren. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 394/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
