ICCJ. Decizia nr. 4795/2003. Civil. Punere sub interdictie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4795
Dosar nr.1459/2003
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2001 pe rolul Tribunalului Arad reclamanta S.D.L. a solicitat punerea sub interdicţie a mamei sale F. Z.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că mama sa a suferit un şoc după operaţia ce i s-a făcut la piciorul stâng urmare a fracturării osului femurului cu deplasare.
Pe durata celor aproximativ patru luni cât a stat împreună cu mama sa, arată reclamanta, a avut ocazia să-i observe comportamentul acesteia, ocazie cu care a constatat că mama sa are grave probleme de sănătate în sensul că nu tot timpul are reprezentarea actelor şi faptelor sale, mai ales în probleme importante.
Mai arată reclamanta că această stare este consecinţa consumului cronic de alcool, vârstei şi a unui psihic extrem de labil.
În consecinţă, se arată în motivarea acţiunii toate aceste cauze au determinat ca mama sa să nu mai aibă discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
În cauză Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin adresa din 5 noiembrie 2001, a comunicat instanţei că din cercetări nu a rezultat că pârâta F.Z. s-ar afla în situaţia de a nu se putea îngriji singură de propriile interese, şi pentru că aceasta nu s-a supus unui control psihiatric, propune instanţei măsura internării provizorii pentru observarea stării de sănătate a pârâtei.
Tribunalul, în baza art. 33 alin. (2) din Decretul nr. 32/1954, a audiat-o pe pârâtă care a dat răspunsuri coerente şi s-a prezentat ca o persoană sănătoasă şi cu discernământ nediminuat.
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 16 mai 2002 Tribunalul Arad a respins cererea de punere sub interdicţie ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a avut în vedere constatările pe care le-a făcut cu ocazia audierii pârâtei, declaraţiile martorilor, din care rezultă că pârâta este o persoană cu discernământ deplin, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 142 C. fam., care prevăd că punerea sub interdicţie este condiţionată de existenţa unei stări de tulburare mintală cu caracter general şi permanent şi care să rezulte dintr-un act medical întocmit în condiţiile legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, care arată că hotărârea este netemeinică şi nelegală pentrucă de la data audierii pârâtei starea de sănătate a acesteia s-a degradat astfel că în prezent este lipsită de discernământ.
Se mai susţine de către apelantă că în cauză nu a fost efectuată ă expertiză medico legală psihiatrică, datorită reprezentării pârâtei şi se solicită să se dispună de către instanţă internarea în vederea expertizării.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 16 din 18 februarie 2003, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a dispus expertizarea medico – legală psihiatrică a pârâtei.
Având în vedere cooncluziile acestei expertize coroborate cu celelalte probe s-a reţinut de către instanţă că pârâta nu se află în situaţiile prevăzute de art. 142 C. fam. pentru a putea fi pusă sub interdicţie şi, în consecinţă, apelul a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, recurs care, însă, nu a fost structurat conform prevederilor art. 303 alin. (3) şi art. 304 pct. 1 – 10.
De menţionat că recurenta susţine generic că hotărârile instanţei de fond şi apel sunt nelegale iar motivele de casare sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În continuarea motivării recursului reclamanta arată că „starea de fapt a fost reţinută greşit de către ambele instanţe şi aceasta a dus la aplicarea greşită a legii".
Motivând în continuare recursul, reclamanta arată că prezintă „situaţia reală" şi în acest sens relatează pe larg o serie de întâmplări din viaţa pârâtei care ar avea ca scop să prezinte modul de comportament al acesteia şi discernământul ei.
Mai susţine că expertiza nu reflectă starea reală a sănătăţii psihice a pârâtei.
Recursul este nefondat.
Astfel toate relatările făcute de către recurentă în „motivarea recursului" privesc situaţii de fapt care în orice caz nu mai pot fi analizate în cadrul unui recurs, ca urmare a faptului că prin OUG nr. 138/2000 a fost abrogat pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care permitea analizarea hotărârii recurate pe motive de netemeinicie, respectiv „o apreciere eronată a probelor administrate" care să genereze o gravă greşeală de fapt pe care să se întemeieze hotărârea.
Susţinerea generică că recursul se întemeiază pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, şi 10 nu sunt dezvoltate de loc în motivarea recursului şi, în orice caz, Decizia instanţei de apel cuprinde motivele pe care se spijină, a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate.
În acest sens este de reţinut că pârâta în conformitate cu art. 33 alin. (2) din Decretul nr. 32/1954 a fost audiată de instanţa de fond dând răspunsuri coerente, prezentându-se ca o persoană cu discernământ.
Concluziile expertizei medico – legale o prezintă ca o persoană cu potenţial intelectual bun, inteligentă peste medie.
Nu prezintă tulburări psihice care să-i altereze conştiinţa şi descernământul.
Are capacitate psihică de exprimare liberă a voinţei şi îşi poate apăra singură interesele.
Concluziile expertizei se coroborează cu constatările instanţei ca urmare a audierii pârâtei şi cu declaraţiile martorilor şi, în consecinţă, hotărârile instanţelor care au apreciat că pârâta nu se afla în situaţiile prevăzute de art. 142 C. fam. şi au respins cererea de punere sub interdicţie, sunt legale şi temeinice.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătateurmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.D.L. împotriva deciziei nr. 16 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 479/2003. Civil. Actiune în consatatre. Recurs | CSJ. Decizia nr. 192/2003. Civil → |
|---|
