ICCJ. Decizia nr. 4817/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4817
Dosar nr. 3739/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3555 din 26 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii T.P.I. şi T.R. împotriva pârâtului Municipiul Reşiţa reprezentat prin Primar, dispunându-se în consecinţă anularea dispoziţiei acestuia nr. 567 din 9 august 2001 şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 497 mp, înscris în C.F. 3340 Reşiţa Română, nr. nou top R 212/1/1/b/1/30.
Au fost autorizaţi reclamanţii ca la rămânerea irevocabilă a hotărârii să-şi intabuleze dreptul de proprietate în C.F., potrivit raportului de expertiză judiciară S.N. şi a planului de situaţie ce fac parte integrantă din sentinţă.
Instanţa a reţinut în esenţă că proprietar tabular asupra unei case de locuit şi a terenului de 497 mp, în litigiu, a fost numitul S.I., care le-a vândut reclamanţilor prin contractul autentificat sub nr. 2520 din 29 septembrie 1983 la fostul notariat de stat judeţean Caraş-Severin.
Terenul aferent clădirii a trecut în proprietatea Statului Român potrivit prevederilor Legii nr. 58/1974, prin Decizia nr. 391/1983 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Reşiţa reclamanţilor-cumpărători fiindu-le atribuit dreptul de folosinţă, pe durata existenţei construcţiei, pentru suprafaţa de 99 mp.
Ulterior, prin Decretul de expropriere nr. 239/1988, clădirea aparţinând reclamanţilor a fost expropriată şi demolată, cu plata de despăgubiri.
Instanţa a motivat că deşi în anul 1988 reclamanţii nu mai erau proprietarii terenului, ei sunt totuşi îndreptăţiţi la restituire în natură întrucât scopul exproprierii nu a fost atins, suprafaţa fiind şi în prezent liberă.
În consecinţă s-a apreciat că dispoziţia Primarului Municipiului Reşiţa de respingere a cererii de restituire în natură este greşită şi se impune a fi anulată.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, şi prin care s-a solicitat respingerea acţiunii, a fost admis prin Decizia civilă nr. 62 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara. A fost schimbată în totalitate sentinţa, respingându-se ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Instanţa de apel a reţinut că în anul 1988, la data adoptării Decretului nr. 239, reclamanţii nu mai erau proprietari ai terenului, astfel încât ei nu beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că „motivarea şi soluţia din apel, de respingerea a acţiunii, este în contradicţie cu sensul şi finalitatea Legii nr. 10/2001".
Recursul este nefondat.
Ambele instanţe au stabilit în mod corect succesiunea de acte şi operaţiuni juridice relevante ale cauzei dar numai Curtea de Apel le-a interpretat în concordanţă cu principiile de drept şi dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Într-adevăr, în anul 1988, în momentul exproprierii terenului, reclamanţii nu mai îndeplineau condiţia esenţială prevăzută de art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, aceea de a fi proprietarii bunului, astfel încât orice discuţie referitoare la neatingerea scopului acestei măsuri este irelevantă.
În consecinţă, cum Decizia este legală şi temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii T.R. şi T.P.I. împotriva deciziei 62 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 481/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 481/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
